Azi pe la 7 seara, aud într-un talk-show că România ar fi înregistrat acum un somaj record dacă toți cetățenii români care sunt plecați la muncă prin lume ar fi acum în țară. Recordul este estimat la peste 35%. Tot azi, cu câteva ore mai devreme, vorbeam cu cineva despre aceiași romani plecați la muncă. Unii temporar, alții permanent. Într-un exil funcțional al cetățeanului european plecat din țara în care s-a născut și în care s-a educat (unii mai mult, alții mai puțin). Atât de amplu este fenomenul încât nu mai este "migrație", ci de-a dreptul "exil", ca fugă din calea condițiilor de la noi. Povestea cea mai întâlnită depre acești exilați temporar sau permanent merge pe firul roșu al nevoii minimului de condiții ale existenței, care fac trimitere la ceea ce în științele sociale se numește securitate socială. În termenii celui cu care vorbeam acum câteva ore: de muncă tot se găsește mai ușor în Europa vestică, salariul este oricum de cinci ori mai mare, ia...
texte mozaicate