Trei luni

Acum patru ani, în septembrie 2011, Gheorghe Ciuhandu, primar pe atunci în Timişoara, stătea bine în sondaje, plasat confortabil în percepţia publică, dar erodat totuşi (în plan subiectiv) de mandatele ce s-au succedat. Niciun contracandidat nu venea destul de tare în percepţia publică împotriva primarului de atunci, sondajele nu arătau cu nouă luni înainte de alegeri ce avea să se întâmple în localele din anul ce avea să urmeze.

Jocurile politice naţionale, plus o umbră de joc politic local, au făcut ca în numai şase luni, între septembrie 2011 şi aprilie-mai 2012, să se schimbe toate pronosticurile şi să dea câştigător un candidat imagologic, mult mai puternic prin caracteristicile lui imaginare decât prin cele dovedite concret în competiţia publică politică. Era vorba de candidatul unei alianţe supra-majoritare, USL, conjuncţie dintre dreapta şi stanga. Au fost suficiente şase luni, chiar indiferent de numele acestui candidat, pentru ca doar calitatea de candidat al USL să constituie buna garanţie pentru un vot masiv de susţinere, anticipat în primăvara lui 2012 de toate sondajele locale. În primăvara lui 2012 percepţia de învingător a fost foarte clar radiografiată de sondaje în beneficiul candidatului USL, vector în Timişoara al coaliţiei învingătorilor din anul electoral 2012.

Gheorghe Ciuhandu nu a mai intrat în competiţie (cel mai probabil pe calcule, nu din alt motiv), iar Nicolae Robu a câştigat fără echivoc (şi fără mare implicare).

În acest septembrie 2015 suntem la şase luni distanţă înainte de momentul primăverii 2016, când este posibil să se detaşeze din nou cel care va beneficia de imaginea de învingător al competiţiei locale, un purtător imagologic al poziţiei de lider al coaliţiei locale majoritare.

În perspectiva alegerilor locale de peste nouă luni, PSD are avantajul unei guvernări stabile, ce a parafat chiar azi un succes deosebit de important repurtat în plan naţional (prin adoptarea de către Parlament a noului Cod Fiscal),  dar şi un dublu dezavantaj local: al percepţiei actuale de învingător de care actualul primar se bucură şi al absenţei nominalizării unui candidat PSD pentru funcţia de Primar al Timişoarei.

Şi totuşi, ne mai aducem aminte de acum patru ani, dezavantajele de moment pot să fie surmontate prin decizii politice pragmatice. Numele viitorului candidat PSD pentru funcţia de primar nu este important în sine, important este procesul de desemnare, pentru că el va trebui să genereze o nouă coaliţie majoritară (tinzând, cel puţin, la o majoritate electorală, dacă nu este posibil să se repete situaţia coaliţiei supra-majoritare din 2012), susţinerea unei asemenea coaliţii urmând să asigure oricărui candidat succesul. Percepţia de învingător de care beneficiază actualul primar se va împrăştia la fel ca ceaţa de dimineaţă atunci când nominalizarea candidatului PSD pentru primărie va veni pe un suport politic al unei construcţii sau alianţe locale majoritare, creditate de timişoreni cu prima şansă. Primul dintre dezavantajele locale pe care PSD le are în acest moment este, aşadar, posibil de surmontat, percepţia actuală de învingător de care beneficiază actualul primar fiind fragilă şi uşor demontabilă.

Al doilea dezavantaj, cel al faptului că încă nu există un candidat nominalizat, ţine direct de bucătăria internă a formării unei coaliţii majoritare ce trebuie să-l susţină pe acesta. Înainte cu şase luni de primăvara 2016, când întreaga configurare a competiţiei pentru alegerile locale din Timişoara o să fie definitivă şi comunicată electoral, procesul de realizare a coaliţiei majoritare pentru câştigarea alegerilor locale (formate de actuala opoziţie locală)  nu este încă bine clarificat şi trenează (poate prea mult). El trebuie clarificat în următoarele trei luni, până la finele acestui an, pentru ca până în primăvara lui 2016 să fie destul timp de consolidare imagologică a reprezentantului noii majorităţi locale.

În ipoteza unui parcurs fără cusur pentru formarea acestei majorităţi locale câştigătoare pentru 2016, desemnarea candidatului PSD nu ridică foarte mari probleme, atât timp cât susţinerea acestui candidat de către o coaliţie majoritară îi va asigura o candidatură de succes. Cu alte cuvinte, nu candidatul (ce nu poate să fie miraculos) este cheia acestui proces (iar desemnarea lui este chiar un gest politic relativ simplu), ci chiar formarea majorităţii. Formare care depinde de cooperarea politică, civică, economică şi socială într-un proiect de oraş pe care PSD şi-l va asuma. Proiect de oraş ce va însemna numitorul comun al mai multor grupuri de influenţă, interesate de ceea ce se va întâmpla în Timişoara în următorul mandat. Un proiect ce va face referire atât la oraşul universitar (şi academic şi studenţesc), cât şi la oraşul industrial, oraşul verde, oraşul şcolilor şi gradiniţelor, oraşul administrativ, cel comercial, ori oraşul patrimoniilor sau cel al evenimentelor culturale.

Pentru că nu nominalizarea candidatului este cheia mecanismului de succes pentru câştigarea localelor în 2016, PSD nu poate opta decât pentru variantele sigure şi larg acceptate. Prima variantă de candidat nu poate să fie decât Sorin Grindeanu, actual ministru, cu experienţă în administraţia locală şi cu notorietatea cea mai bună. E de bănuit şi că actualul ministru nu va rata şansa de a construi o candidatură de succes, mai ales că are la îndemână multe atuuri pentru a obţine o majoritate locală în numele căreia să candideze. În cazul în care responsabilităţile ministeriale nu-i vor permite preşedintelui PSD Timiş să se implice într-un astfel de proces complicat şi foarte comprimat (pe un orizont de numai trei luni), atunci opţiunea imediată se îndreaptă spre preşedintele PSD Timişoara, Sebastian Răducanu (cel ce nu este cu nimic mai puţin ambiţios şi tenace), cel care şi-a şi asumat intenţia de a candida pentru primărie în cadrul competiţiei interne pe care a câştigat-o în PSD Timișoara. Atât în prima cât şi în a doua variantă, PSD este pregătit să facă un joc politic eficient pentru ca să construiască o coaliţie locală majoritară pentru localele din 2016. Zona de incertitudine rămâne doar în privinţa modului în care mecanismul de creare a majorităţii va reuşi să se încadreze în următoarele trei luni, termen limită până la care publicul din Timişoara e oportun să fie anunţat despre noul proiect de oraş, susţinut de o nouă majoritate, reprezentată de candidatul desemnat. 

[fotocredit: oradestiri.ro]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trista zi a tinerilor

(de)compromis

Când se va bloca economia Timişoarei şi Aradului? Ce se poate face? Despre previzibila criză socială nu vorbeşte nimeni?

Aglutinarea fragmentelor de adevăr și minciună. O fantomă bântuie agenda publică: Statul Paralel.

Pâine şi circ, sezonul 2016

Cum se negociază o majoritate?

Foto, video şi scurte note (la cald) despre Revolution Festival 2016

Parlamentare 2016: Ponta vs Blaga în Circumscripţia electorală 37 Timiş

[ CARTEA DE SÂMBĂTĂ ] Citind "Femeia cu Părul Roşu"

Madonna la PSD