Dinainte de blog…

Am publicat ieri un text pe facebook.com/horea.bacanu şi, ulterior, datorită reacţiilor bune din facebook, am găsit ca e bine să dau drumul şi la un blog, pentru că aici e locul textelor mai lungi. Iată-l deci:

Nu mai am dubii. Câţiva lideri USL s-au lăsat înşelaţi de mesajele insidioase care acreditau faptul că autorităţile europene ne solicită ultimativ introducerea pragului de 50% pentru validarea referendumului de demitere a preşedintelui. O greşeală pe care o plătim cu toţii prin infernul scandalurilor pe care le traversăm în continuare.

Cu alte cuvinte, nu ne-a fost destul că am tras după greşeala vizitei la Vântu, suntem perseverenţi şi ţinem morţiş să demonstrăm încă o dată ce înseamnă să greşeşti flagrant, sa rămâi fără reacţie, să ramâi cu ochii in soare. Preşedintele suspendat a speculat in următoarele 24 de ore după ce Antonescu a promulgat această regulă imposibilă, adoptând ruşionasa şi penibila strategie a boicotului.

Nu era prea greu să se găseasca o oportunitate publică, dacă într-adevar liderii USL făceau un efort imaginativ, ca să se întoarcă situaţia şi să se schimbe dezavantajul acestei presiuni în avantajul unei clarificări publice despre acest tembel de prag al participarii. E clar că dacă politicienii cer cetăţenilor să facă eforturi, să se implice, să aiba atitudine, să reacţioneze, atunci e mai mult decât obligatoriu ca şi politicienii să puna osul la treabă, să aibă curaj si multă minte.

În politică e nevoie mai ales de inspiraţie, aici cu sens de inteligenţă şi talent, nu doar de transpiraţia alergăturilor de campanie. E chiar enervantă imaginea politicienilor care vorbesc cu oamenii doar in preajma alegerilor, prin sindrofii şi iarmarocuri cu fum de grătare. E învechită şi desuetă perspectiva asta, e tocmai din secolul trecut. Cred că şi greşeala acceptarii pragului de 50% pentru validarea referendumului spune multe despre ce pot politicienii de azi, chiar de la nivelul cel mai înalt. Este o greşeală care arată în clar slăbiciunea politicienilor. Evident că nu vreau aici să las de înteles ca pun semnul egal între toţi politicienii, între dreapta si stânga, între centru si “teritoriu”. Dar am pretenţiile cele mai mari de la cei caţiva lideri care iau deciziile pentru USL. Pentru că deciziile lor au consecinţe, de toate felurile, cu trimitere spre toate straturile sociale. Asta dacă suntem altfel decat mahalaua băsesciană şi hoţia portocalie. 

Faptul că am greşit acceptând tembelul de prag, iar după două zile de la referendum suntem in situaţia disperată de a face apel la o altă cifră a populaţiei stabile a ţării, face posibil ca Monica Macovei, “deontolog” de serviciu, sa ţipe în gura mare, pe toate televiziunile, că referendumul l-a organizat ministrul PSD al Internelor, astfel că pragul de 50% nu s-a obţinut. La loc comanda, Băasescu la Cotroceni. Mucles pentru 7,5 milioane de DAuri.

IATĂ: dacă liderii interesaţi chiar căutau o soluţie inspirată, poate că ar fi aflat-o mai repede decât ar fi crezut, poate chiar de la cine nu se aşteptau, poate de la oameni foarte apropiaţi. Pe care însa nu i-au întrebat. Soluţia pe care nu au aflat-o la timp este simplă de tot: când asa-zisele presiuni internaţionale pentru introducerea pragului de 50% au ajuns în punctul critic, o organizaţie independentă politic organizează o conferinţă internaţională a specialiştilor în stiinţe politice, în care se dezbate tema referendumului, cu focus pe discutarea exemplelor de ţări care au in lege pragul de 50% la referendum. Invitaţii la acest excepţional si unic seminar stiinţific internaţional, transmis o zi intreagă pe toate televiziunile, voci recunoscute din lumea academică a stiinţelor politice europene, ar fi concluzionat cu întemeiere că pragul este inoperabil si nerecomandat pentru situatia europeană. Drept urmare, liderii politici nu ar fi avut ce sa facă altceva decât sa ia act de aceste concluzii şi sa decida in consecinţă: domnule Băsescu, doamna Macovei, specialiştii europeni ne recomandă să NU introducem pragul pentru referendum. Iar noi, v-aţi obişnuit cu noi, respectăm ce zic europenii. Nu introducem nici un prag. Suntem sătui de voi, hoţii de democraţie.

Dar pentru ca să adopţi o soluţie inteligentă, sau macar ceva mai inteligentă decât tehnicile lui Băsescu, trebuie mai întâi să vrei . Da nu aşa, un pic, ci din tot sufletul. Trebuie sa vrei tare de tot să castigi, pentru că altfel vei ramane doar cu transpiraţia, aşa cum a ramas acum USL. Trebuie să vrei tare de tot să câştigi pentru ca să ai şansa să găseşti soluţii. Adică trebuie să ai cohones. Dacă ai asa ceva, atunci lasi la o parte orgoliile şi mărimile din buricul Bucureştiului, scoţi inelul ăla la care se vine la pupat, renunţi la cei care te lingusesc, începi să vorbeşti şi cu cei care sunt scârbiti de pupincurismele politrucilor, ceri sprijinul celor care mai degrabă nu ţi l-ar da, îi convingi că este un moment important pentru români şi nu doar pentru clasa politică, faci tot ce se poate face sa devi uman si normal, şi abia atunci poţi spera că vei găsi SOLUŢIA. Şi scoţi ţara asta din criză. Asta-i tot ce contează.