Foto, video şi scurte note (la cald) despre Revolution Festival 2016

Două artiste fascinante au dominat această ediţie, a doua, la Revolution Festival 2016. 

În prima zi, 3 iunie, Juliette Lewis, alături de band-ul The Licks, a transformat parcul Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara într-o arenă de indie-rock american. Juliette, cunoscută iniţial la noi prin rolul ce l-a jucat în Natural Born Killers, a intrat cu foţă pe scena rock în perioada 2003-2009. Din 2009 prima trupă formată s-a destrămat, iar în 2015 Juliette a anunţat reunirea trupei, pentru un concert la Los Angeles. Nu a fost doar un concert, au urmat mai multe, iar în 2016 a fost lansat şi noul album Hello Hero. Ocazie cu care începe şi un turneu în Europa, iar Timişoara are astfel ocazia de a fi pe traseul acestui tur 2016 Juliette and The Licks.

Hello, Juliette! 

În cea de-a doua zi, 4 iunie, tot pe Music Guru (Stage), a urcat o legendă vie  a britrock-ului, trupa Skunk Anansie, având-o ca lead-vocal pe SKIN, o voce foarte puternică şi o prezenţă de scenă perfect captivantă. Trupă formată în 1994, Skunk Anansie a avut o perioadă cu succese, în prima line a curentului de britrock, după care şi-a suspendat apartiţiile în 2001, pentru ca după opt ani să revină pe scenă. Din 2009 este prezentă în toate marile festivaluri internaţionale. La Timişoara, SKIN şi-a pus jos miile de spectatori, la ultima piesă din show, a intrat chiar în mijlocul publicului, a cerut un moment de surdină, toate doar pentru ca să sară în picioare şi să cânte împreună cu noi toţi ultima parte a piesei, un final de show care ne-a extaziat pe toţi.

That Sinking feeling!

Am avut în prima zi şi o rară ocazie de a revedea Haos, band-ul de punk timişorean aflat undeva prin primele rânduri ale mişcărilor de underground muzical. Chitara cu distors clasic a sunat fabulos, cântarea a mers şnur.

Grupul vocal-instrumental (haha...) Haos, cu unul dintre cele mai apreciate hituri ale sale (aplauze prelungiteee...): 

Dintre zecile de nume mari prezente pe cele şapte scene, dintre sutele de artişti prezenţi, mai fac câteva semnalări subiective.

Bucureştenii de la CTC au ridicat temeperatura primei seri, au sărit în lungul şi latul scenei, au provocat permanent, iar celor cărora le place Hip-Hop-ul indigen le-au mers direct la inimă.

Senzaţii tari, emoţii, sperieturi, empatie, simpatie, bucurie, râs, hotote, uimire, surpriză şi entuziasm au stârnit cei opt actori-acrobaţi-cântăreţi-dansatori italieni de la Circo Panico, opt vrăjitori ai unui show de o oră ce ne-a dus în alte lumi, cu lumini şi sunete tari.

Mai zic doar de clujenii de la The Mono Jacks, cu un sound foarte bun şi o voce ieşită din tipare, care au reuşit un sunet distinct, susţinut de echipamentul perfect de pe scena mare a festivalului, dar şi de BIO, super-band-ul în care Horia Crişovan şi vocalul remarcabil Gabi Szorad fac senzaţie.

A fost a doua ediţie  Revolution Festival, impresionantă!

De remarcat contribuţia principalilor susţinători ai evenimentului, care au făcut posibilă realizarea acestei a doua ediţii: Consiliul Local Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş, plus lista de sponsori privaţi, deschisă de Tuborg şi BCR. 

PS: ştiu, secvenţele video sunt de calitate slabă, le-am luat cu camera unui telefon ieftin, dar sper că buna calitate a fotografiilor să surmonteze cât-de-cât situaţia :)