Acest caz de reformator nu este tocmai un caz fericit. El este mai degrabă manipulator, dispus să adopte tehnicile oculte ale celor mai puternici oameni ai zilei, căutând oricând să-şi impună viziunea cu orice mijloace. Pornind în carieră de la una dintre cele mai interesante şi râvnite poziţii, aceea de inspector (de pieţe), reformatorul ajunge să aibă şi o altă responsabilitate, ceva mai dificilă în timpuri tulburi: protector al moralei publice. Ajunge în înalta demnitate publică pe bază de "virtute, integritate, onestitate, forţă şi fermitate, respectabilitate". Înarmat cu o putere semnificativă atunci când ajunge în vârf, reformatorul încearcă să-şi impună propriile idei adresându-se direct oamenilor, sărind peste toate ierarhiile şi convenţiile anterioare. Ameninţă cu o putere panoptică, instrumentată prin oamenii săi, aflaţi în toate ţesăturile societăţii, oameni fideli care îi vor spune permanent unde se produc insubordonări şi infidelităţi, pentru a le demonta ...
texte mozaicate