[ HOREA BĂCANU / s o c i a l b l o g ]

Uneori mai greu, alteori mai uşor, găsim sens între întâmplările ce par foarte disparate la prima vedere, fapt ce ne produce mirarea, îngrijorarea ori bucuria, după caz. Aşa s-a întâmplat şi când am descoperit un pasaj fabulos scris la cei şaptezeci şi şapte de ani de tânărul romancier Umberto Eco, pasaj ce l-am înţeles ca pe o lecţie de maestru despre cum se scriu cele mai fascinante texte ce redau descoperiri şi analize ştiinţifice (precum este şi cazul cărţii din această sâmbătă). În " Confesiunile unui tânăr romancier ", Umberto Eco evocă, în cele câteva prelegeri, maniera şi precizia creativă în care lucrează scriitorii de ficţiune sau cei  de non-ficţiune, asumându-şi din primele pagini o constatare atât de simplă şi atât de aplicată: "Orice carte ştiinţifică trebuie să fie un soi de whodunnit - relatarea călătoriei în căutarea Sfântului Graal. Şi cred că asta am făcut în toate operele mele academice ce au urmat" Ei bine, citind trimiterea critică ...

În primele minute ale conferinței despre cartea sa, "Sectanții"*, participanții s-au uitat la Vasile Ernu puțin mirați, căci dincolo de blugii tip bermude cu care a apărut, a și renunțat foarte repede la sandale, rămânând desculț. Stupoarea nedisimulată a publicului s-a mai estompat după acele minute de introducere, căci autorul cărții a trecut foarte direct și natural la un dialog despre ce a încercat să povestească în carte, cu gesturi, cuvinte și rupturi de planuri intersectate, așa cum i-au venit, semnificative și explicative, chiar ironice, cu trimiteri la credințe personale și la percepții sociale, primite cu interes de public. Salvarea, crede Vasile Ernu, este un act politic individual, care însă nu poate avea loc fără sprijinul altora, al comunității, atât cât și cum poate să se manifeste aceasta. Pentru exemplificare, autorul s-a referit cu o parabolă la sectanți, marginalii societății, preluând un citat biblic din radicalul său preferat, Isus Hristos, care sp...

Unul dintre studiile cele mai aprofundate despre tinerii din România s-a desfăşurat la mijlocul lui 2014, dar cred că rezultatele acestuia vor fi foarte importante pentru 2015, pentru politica locală şi naţională, pentru schimbarea mult clamată în perioada prezidenţialelor 2014, schimbare ce va fi în centrul preocupărilor în acest an. Dincolo de frustrările celor care nu au văzut în manifestările din noiembrie 2014 decât tendinţe extremiste, dincolo de autosuficienţa politicienilor de vârf, tinerii exprimă azi cel mai bine revendicările sociale (importante în viaţa de zi cu zi), cele pe care politicienii ipocriţi nu le-au aflat şi nici nu le vor afla, pentru că s-au obişnuit cu ideea că merge şi aşa, cum bine observă Costi Rogozanu în comentariul său despre nevoia de mutare a agendei publice spre teme ale stângii politice: " Să pretinzi că vrei democraţie şi să eviţi cele mai apăsătoare probleme ale societăţii nu mai poate funcţiona ca strategie decît pentru universitari plict...

Zilele trecute am fost provocat cu privire la discutarea unei serii de nume ale publiciștilor cunoscuți din România aparținând zonei de dreapta. Nu-i greu de făcut această enumerare, cred că o poate realiza aproape oricine citește frecvent textele de opinie de la noi (declarate de multe ori „independente ”) .   Am renunțat să răspund la prima provocare, asta pentru că mă interesa mai mult grupul  publiciștilor și experților de stânga, atât cât au reușit ei să se remarce și, mai ales, cât am reușit eu să-i remarc. Cred că este foarte necesară o astfel de trecere în revistă. Voi încerca să punctez câteva nume prezente în publicistica și politica de azi (adică oameni vizibili ce scriu texte de stânga, indiferent de faptul că sunt sau nu sunt și lideri politici), nominalizările neavând o ordine prestabilită, la care voi adăuga o succintă trimitere la teme importante pentru comentatorii de stânga.   Fondatorii criticatac.ro: Vasile Ernu și Bogdan Ghiu Politicien...