[ HOREA BĂCANU / s o c i a l b l o g ]

Anunțul despre organizarea unui posibil miting de susținere a premierului Viorica Dăncilă (propus chiar de PSD Timiș) a încins tastaturile, a dus la excese de limbaj, i-a facut pe băieții talentați din presă să fie și mai plini de ei, iar pe colegele de partid ale doamnei prim-ministru le-a făcut să-și pună întrebarea, probabil, dacă mai e cazul să stea acasă și să mai suporte gălăgia politică făcută de bărbați, cât timp ei ocupă majoritatea pozițiilor politice strategice și au salariile cele mai bune. Am citit o singură poziție critică ce condamnă ieșirile împotriva premierului Viorica Dăncilă, în care Alina Mungiu-Pippidi spune în clar " Bărbații nu sunt înjurați ca femeile atunci când obțin poziții... Sunt în realitate niște mizerabili, ăsta-i adevărul ". Povestea relațiilor de gen, cu o puternică notă de dominație asupra femeilor, este fără sfârșit, cel puțin așa se vede acum  în societatea noastră . La fel ca și sentimentul masculin asumat, cel ce privivește au...

„ Toamna Patriarhului ” [1] este declarată de autorul său ca cea mai importantă carte pe care a scris-o, cu o structură în spirală, fiind astfel posibil artificiul comprimării timpului și a desfășurării narative simultan în mai multe planuri. Principala caracteristică a textului este cea a multiplicării monologului interior al generalului, dictatorul ce are o vârstă incertă, între 107 și 232 de ani. Acest monolog interior subliniază o constantă ficțională cu valențe politice proprie mai multor texte ale spațiului sud-american, vocea interioară a liderului absolut, în care se regăsesc operatorii politici ce traduc evenimentele creșterii și decăderii dictaturii, interpretate prin enunțuri discursive. Scena politică din teschiderea textului arată palatul prezidenţial în ruine şi trupul fără viaţă al dictatorului, iar structura textului este ca un film derulat în sens invers. Dictatorul are o dublură oficială, un personaj straniu care îi seamănă și care este condamnat la moarte. În s...

Dictaturile politice ale secolului al XX-lea sunt teme centrale ale ficţiunilor politice, iar seria de texte ale autorilor sud-americani din a doua parte a secolului trecut a impus o categorie specială de roman politic, romanul dictatorului. Între titlurile ce sunt dedicate tematicii speciale despre dictaturi se află şi “ Domnul Preşedinte ”, publicat de Miguel Angel Asturias (Guatemala), “Recursul la metodă”, de Alejo Carpentier (Cuba), “Eu, Supremul”, de Augusto Roa Bastos (Paraguai), “Toamna patriarhului”, de Gabriel García Márquez (Columbia), sau “Războiul sfârşitului lumii”, de Mario Vargas Llosa (Peru). Între aceste cunoscute titluri, semnate de sud-americanii ce fac parte din valul ficţiunii politice contemporane, se înscrie şi “Sărbătoarea ţapului”, o dedicaţie făcută de Mario Vargas Llosa eliberării dominicane de sub dictatura lui Trujillo, titlu politic învăluit în muzica dominicană a sărbătorii eliberării de dictator, ca un merengue pentru dictator. În “Sărbătoarea ...