Decizia realistă de la CCR

 Suntem aşadar în faţa unei decizii care a reuşit să surprindă pe toată lumea, hotărând amânarea validării referendumului pentru 12 septembrie. PDL rămâne încremenit în scenariul loviturii de stat, USL ia la numărat toate categoriile de deţinători de drept de vot existenţi în realitate.

E foarte greu de crezut că în cele 41 de zile care urmează vom avea un spţiu public mai puţin agitat. Dimpotrivă, se va ajunge la exacerbarea tensiunilor, la antagonizare totală. Şi sunt tot mai mulţi partizani din toate zonele, care ajung la singurul numitor comun de atitudine: aceste tensiuni crează doar panică şi paralizie în economie.

Îmi permit să estimez că vom avea multe discuţii în luna care urmează, în jurul cifrelor, despre statistici, cu calculatorul în mână şi chiar cu înjurăturile grabnic pregătite.

Şi nici mediul european nu are cum să înţeleagă de ce un preşedinte împotriva căruia s-au exprimat 87% din cei care au votat refuză să recunoască înfrângerea (ba dimpotrivă, face mishto de ideea de înfrângere), dar nici cum se face de blocul politic antiprezidenţial continuă şi continuă, cu încăpăţânare, să ceară validarea unui referendum despre care am ştiut în prima instanţă că nu a atins cvorumul de 50% prezenţă. Pentru că europenii nu au cum să îşi închipuie mentalitatea politicianului român, care, odată ajuns pe funcţie, se vede legat de scaun (cazul preşedintelui), dar şi pentru că în Europa largă nu s-a prea văzut situaţia în care ne dam seama dupa vot că nu am calculat bine cifra cvorumului.

Poate că merge de minune să aplicăm la context o zicere românească: dă-i europeanului mintea de pe urmă... În această săptămână aproape toată media europeană a întors la 180 de grade sensul analizei despre actualitatea romanească. Vezi aici câteva spicuiri.