Cum sunt reprezentate interesele românilor la Bruxelles

70% din legislația aplicată în România este direct emisă sau influențată de Bruxelles. Noi avem însă putere de influențare a politicilor publice și a mecanismelor de legiferare din capitala europeană?

Asociația EUROPULS, un actor civic implicat în dezbaterile europene ce au legătură direct cu România, a lansat de curând un Raport intitulat: “Actor pasiv sau proactiv. Cum sunt reprezentate interesele românești la Bruxelles?”, un raport de stare la zi asupra modului în care ne afirmam și ne apărăm interesele de țară în comunitatea europeană.

Dincolo de prima parte a Raportului,cu siguranță foarte interesantă, referitoare la prejudecățile și ideile preconcepute vehiculate de noi despre capitala europeană și despre modul cum ne influențează viața de zi cu zi deciziile de acolo, în cea de-a doua parte se trec în revistă relațile instituționale și activitățile concrete prin care suntem reprezentați la Bruxelles.

Cele șapte mituri / prejudecați inventariate în prima parte sunt:

·         “Totul se hotărăște la Bruxelles” (gândim așa pentru că nu știm mai nimic despre procesele de consultare și negociere);

·         “Suntem subreprezentați la Bruxelles” (deși datele semnificative și exacte prezentate în acest raport ajung și la explicații de detaliu despre funcțiionarii europeni proveniți din România);

·         “Imaginea noastră este proastă la Bruxelles” (deși noi suntem văzuți așa cum ne vedem noi înșine - Comisarii cât și Statele Membre se informează prin canale independente sau

proprii, cum ar fi revista presei din fiecare țară făcută de Ambasadele Statelor Membre, birourile de resort din România, nu din informările politicienilor români -și, în plus, recentele alegeri europarlamentare au arătat că nu avem partide extremiste);

·         “Nu contăm în deciziile europene” (deși Șeful Reprezentanței Permanente a României la  Bruxelles,  Mihnea Motoc, spune că România este văzută în Consiliu "ca un actor inconturnabil în majoritatea dosarelor, un actor pe care nu poți să-l eviți);

·         “Nu ne cunoaștem interesele  la Bruxelles” (deși coordonarea și buna aliniere a obiectivelor noastre europene se leagă mai mult de o lipsă de sincronizare a mai multor interese prin filtrul administrativ-legislativ al Executivului și al Legislativului de la București);

·         “Nu ne știm întotdeuna poziția de țară pe care trebuie să o adoptăm” (iar acest lucru se referă mai ales la voturile pe care le dau europarlamentarii români, deși Reprezentanța Permanentă a României la Bruxelles a dezvoltat sistemul de recomandări și sugestii de vot cu privire la propunerile și rapoartele din Parlamentul European);

·         “Activitatea de lobby are o conotație negativă” (asta pentru că noi nu am legiferat încă activitățile de lobby, deși la Bruxelles este o activitate apreciată ca necesară și importantă în procesul de luare a deciziilor).

A doua parte a Raportului se arată cum suntem reprezentați la Bruxelles prin reprezentanții oficiali pe care România îi acreditează permanent în raport cu instituțiile europene, adică de Președintele României, de reprezentanții ministerelor din Guvern și de Reprezentanța Permanentă a României din cadrul Consiliului Uniunii Europene, plus reprezentarea politică prin europarlamentarii României (al șaptea grup ca mărime, conform rangului țării), dar și prin zona organizațiilor civice și profesionale.

Este util de precizat că în cadrul Consiliului Uniunii Europene (organism cu care lucrează în mod direct Președinția, Guvernul României și Reprezentanța Permanentă pe care o avem la Bruxelles) funcționează zece consilii tehnice (comisii de specialitate de prim rang în gestionarea politicilor europene): Consiliul Afaceri Generale (CAG), Consiliul Afaceri Externe (CAE), Consiliul Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN), Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI), Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO), Consiliul Competitivitate (COMPET), Consiliul Transporturi, Telecomunicații și Energie (TTE), Consiliul Agricultură și Pescuit (AGRIFISH), Consiliul Educație, Tineret,  Cultură și Sport (EYCS). În cadrul acestor zece consilii tehnice se realizează cel mai direct proces de reprezentare a intereselor noastre față de instituțiile decizionale de la Bruxelles.

Pe lângă aceste consilii tehnice, un rol interesant este jucat și de grupurile de experți,funcționând pe lângă Comisia Europeană “aproximativ 1.000 de grupuri de experți organizate de Direcțiile Generale din Comisia Europeană, în care se prezintă propunerile de acte normative și se discută diferite variante de lucru în funcție de specificul național”, grupuri în care se pare că suntem bine reprezentați, dar cu o activitate nu foarte exact cuantificabilă.

În legislația României se prevede obligația consultării Parlamentului de către Guvern: “Conform legii 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor  europene, Guvernul trebuie să informeze Parlamentul despre "proiectele de acte legislative ale Uniunii Europene care sunt înscrise pe agenda Consiliului" precum și să realizeze fișe explicative despre aceste acte legislative. De asemenea "Guvernul transmite celor două Camere ale  Parlamentului, cu minimum 10 zile calendaristice înaintea Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegația României intenționează să o prezinte." Parlamentul poate adopta propuneri  privind mandatul, propuneri care sunt apoi incluse în mandatul format de Guvern.”

Experiența arată că acest proces de implicare a legislativului României în practica proiectelor legislative și documentelor consultative ale Comisiei Europene, situează România pe locul 3 al UE în 2013, cu un număr total de 64 de opinii transmise de Parlament față de propuneri ale Comisiei Europene, după legislativul din Portugalia (192 opinii) și Cehia (72).

Pentru a completa setul de indicatori ai reprezentarii României la Bruxelles, pentru o imagine corectă și completă despre actorii implicați în dezbaterile și deciziile europene, mai sunt de adăugat și instituții precum Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Reprezentanțele Regionale, Reprezentanțele de Afaceri, Asociațiile și Federațiile paneuropene, experții și asociațiile nonguvernamentale, cu rol consultativ de cele mai multe ori, dar cu expertiză tehnică și reprezentativitate sectorială.

Toate aceste instituții și relații contribuie la reprezentarea noastră în capitala legislativă și executivă a Europei. Concluziile raportului arată că progresele făcute în ultimii ani de către cei aflați în roluri de reprezentare în cadrul acestor organisme sunt semnificative, că sunt încă multe alte oportunități ce nu au fost corect înțelese și utilizate eficient (mai ales din cauza prejudecăților pe care le cultivam în țară), iar urmărirea priorităților pe care le avem pe termen mediu și lung (coeziune europeană, aderarea la zona euro, participarea la Uniunea Bancară, reformarea Politicii Agricole Comune, adaptarea la cerințele MCV, intrarea în spațiul Schengen, sprijinirea Republicii Moldova pentru integrare și pregătirea președinției României din 2019 la Consiliul Uniunii Europene) depinde de practica de zi cu zi, de eforturile de înțelegere, învățare și adaptare pe care suntem dispuși să le facem.