“Sfârşitul iluziilor” – scrieri sincere, scrieri dincolo de iluzii
Cartea lansată zilele trecute
de domnul Dr. Ing. Nicolae Ţăran are un titlu care provoacă cititorului o mare
curiozitate, “Sfârşitul iluziilor” fiind un exemplu
tipic al categoriei titlurilor “tari”, care ne
fac să aşteptăm multe de la textul cărţii, care ne provoacă.
Citind cartea, am găsit cu
mare uimire un răspuns fascinant la provocarea din titlu. Şi asta s-a întâmplat
chiar de la primul dintre cele douăzeci şi opt de texte, acest prim capitol
fiind o mărturisire despre unul dintre modelele umane şi intelectuale ce au
marcat viaţa autorului, “Andrei Arsenievici Tarkovski: opt decenii de la
naştere” fiind titlul capitolului.
Aici fac o paranteză
obligatorie, pentru că trebuie să redau un mesaj emoţionant de-a dreptul, primit
chiar a doua zi după evenimentul de lansare a cărţii profesorului Nicolae
Ţăran. Am primit din partea autorului un mesaj de mirare în faţa unei
coincidenţe frumoase şi, ca întotdeauna, neîntâmplătoare. Îmi permit să citez
din acest mesaj, pentru că el vine cumva în completarea acestui prim capitol al
cărţii “Sfârşitul iluziilor”, ca un fir de speranţă peste
deziluzii:
“Ieri, 3 Octombrie, am
recitat din Serghei Alexandrovici Esenin cu ocazia lansării ultimei mele
cărți. Atunci când am decis să recit din
Esenin nu mi-am amintit că marele poet rus s-a născut în 3 Octombrie 1895.
Cineva dintre cei care au participat la lansarea cărții mele mi-a atras atenția că data de 3
Octombrie este ziua de naștere a lui Esenin. Fără să-mi
dau seama, deci, am cinstit ziua de naștere a celui pe
care l-am iubit și-l voi iubi mereu, pe Serghei Esenin,
recitându-i în rusește, în fața unor oameni minunați, testamentul lui poetic și moral. Ziua de ieri a fost pentru mine o zi miraculoasă! ”.
Închid paranteza, aşa
cum şi cartea despre care vorbim îşi rezumă zona sentimentală şi profund-subiectivă
la primul său capitol, următoarele concentrându-se pe analiza politicilor economice
şi geostrategice, în registru rece, chiar tăios de abrupt.
Cele douăzeci şi şapte de
texte de macroeconomie aplicată şi politică economică internaţională nu sunt însă
nicidecum seci. Sunt extraordinar de clar scrise, cu acurateţea datelor cele
mai relevante, cu premise, critici şi concluzii dintre cele mai sincere,
independente şi foarte realiste, fără ocolişuri diplomatice şi teoretizante, ideile
venind cu forţa declaraţiilor de tip “verde în
faţă”, cum se spune la români.
Sunt analizate prin fapte,
cifre, comparaţii, multe dintre fenomenele economice ale ultimilor douăzeci de
ani. Pagină cu pagină, înţelegem şi pătrundem foarte uşor în lumea ocultelor
mecanisme ale „tentaţiei diavolului” (cum a fost numită politica SUA de printare a banilor, ca politică ce
afectează catastrofal motivaţia pentru economisire şi investire a banilor
câştigaţi cu sudoarea frunţii), înţelegem cum a fost posibilă implozia
economiilor neo-liberale (inspirate de Milton Friedman) ale principalelor ţări
avansate (implozie ce a fost la baza crizei adânci în care care a ajuns lumea începând
cu 2008), dar şi cum au ajuns statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi
Africa de Sud) un adevărat pol de putere economică mondială, cum de va ajunge
China în 2017 prima putere economică mondială (prognozele din carte au şi fost
devansate, în octombrie 2014 China depăşind SUA şi trecând pe locul unu mondial),
sau cum arată clivajele dintre ţările sărace şi cele bogate din cadrul Uniunii
Europene, dintre nord şi sud, ori chiar cum se reconfigurează politica Rusiei în
raport cu Uniunea Europeana, Germania şi SUA.
O trimitere de final la unul dintre textele scrise în decembrie 2013 este cât se poate de edificatoare
pentru puterea de anticipare şi profunzimea analizelor semnate de domnul profesor
Nicolae Ţăran:
“Din punctul meu de vedere,
politicienii care s-au implicat în proiectul de extindere spre Est a UE nu sunt
atât de idealişti sau de imbecili încât să mizeze pe succesul acestui proiect. Nici vorbă de aşa ceva. Pur şi
simplu aceşti politicieni au înţeles că ideea includerii în UE a Georgiei, a Moldovei
şi a Ucrainei poate fi utilizată pentru organizarea unei diversiuni de mari
proporţii împotriva Rusiei, diversiune cu efecte geopolitice dezastruase, dar
extrem de benefică în raport cu propriile interese. Ce contează dacă Georgia,
Moldova şi Ucraina vor fi devastate de războaie civile sau de conflicte
politice violente? Dacă din asta ne alegem cu mai multă putere şi cu mai mulţi
bani, totul este OK! Aşa ar spune şi Niccolo Machiavelli, nu?
[…..] În ce mă priveşte, sunt convins că noua diversiune occidentală împotriva
Rusiei va avea tot atât succes ca şi cele precedente. Sunt sigur că marea
majoritate a ucrainienilor nu vor accepta ca ţara lor să devină un cap de pod
de unde să fie atacată, sub orice formă, Rusia. În sfârşit, sunt convins că
noua elită politică şi culturală a Rusiei, va contracara în cel mai adecvat mod
cu putinţă recenta diversiune a Occidentului. ”
Comentarii