[ ORELE SERII ] Din colțul antrenorului
Se spun foarte multe despre natura disputei politice, mai ales despre disputa electorală. Că este un teatru al vieții reale, deseori un teatru al absurdului, că este un câmp de război, că este guerrilla (în cazurile limită ale extinderii câmpului electoral mult peste unele margini acceptate ale politicii formale), că este un ring de box.
Am citit cu interes și interviul dat de coordonatorul campaniei online al câștigătorului prezidențialelor din 2014, dar și picanteriile de campanie pe care strategul de imagine al candidatului câștigător le-a dat presei în aceste zile. Sunt oameni care, așa cum este regula consilierilor tehnici de comunicare, încearcă să privească obiectiv ce a mers bine și ce nu a mers tocmai bine, avantajele și dezavantajele competitorilor, să scoată maxim de rezultate din condițiile date.
Aflăm că oamenii care l-au ajutat pe câștigătorul alegerilor prezidențiale 2014 sunt apropiați de ideile politice ale dreptei (așa cum este ea la noi) și, în plus, se avansează o anumită presupunere, cum că această apropiere ideologică a fost unul dintre factorii latenți ce au dus la rezultatul neașteptat. Asta chiar dacă ar veni un semn de întrebare din situarea ideologică partizană a consilierilor, cea care nu ar lăsa prea mult loc de obiectivitate și de libertate creativă.
Chiar mă întreb, cum se potrivește obiectivitatea (necesară unui strateg sau consultant de imagine) cu afilierea ideologică (ce presupune, evident, asumarea unor valori și idei în detrimentul altora, limitarea sistematică). Nu prea merg împreună. Îmi permit să aduc aici o necesară corecție, spunând că pentru succesul în alegeri nu-i nevoie de situarea ideologică a consilierului, însă sigur este necesară buna cunoaștere a competitorilor și a segmentelor de public. Adică un exercițiu corect de cercetare calitativă și cantitativă, cel care care apropie realitatea, ghidând antrenorii să-și conducă spre victorie jucătorii .
Comentarii