Succesul politic al comunității

Rezultatele alegerilor locale din Spania, ce au avut loc ieri în peste 8000 de localități și pentru 13 parlamente regionale, arată cum se face politica modernă în țările de sud ale Europei, unde mesajele conservatoare ale austerității pierd tot mai mult din susținerea populară (deși sunt promovate de partide ce își spun populare).

Partidele noului val au obținut în alegerile locale de ieri din Spania aproape 50% din voturi, în timp ce principalele două partide tradiționale ale scenei politice spaniole au scăzut în opțiunile de vot de la 65% la 50%.

Cele două partide noi spaniole sunt PODEMOS (de stânga) și CIUDADANOS (dreapta), cu puternice rădăcini în revendicările de reformă politică ale cetățenilor spanioli indignați de austeritatea indusă de guvernările partidelor tradiționale, accentuată în perioadele ce au venit după declanșarea crizei economice.

De notat faptul că în Spania exercitarea dreptului de vot se face prin înscrierea nominală prealabilă a cetățenilor ce doresc să voteze în Registrul Electoral, termenul limită de înscriere pentru alegerile de ieri fiind la data 31 decembrie a anului trecut. Românii ce sunt rezidenți în Spania au dreptul să voteze la alegerile locale (dar nu pentru parlamentele regionale), fiind înscriși pentru aceste alegeri în Registrul Electoral un total de 111 mii de români (relativ puțini în raport cu ponderea lor în Spania, de fapt cea mai numeroasă populație de cetățeni rezidenți în Spania, proveniți din alte țări ale UE), din totalul de 465 de mii de cetățeni europeni votanți proveniți din afara țării, rezidenți în Spania.

Câștigătoarea alegerilor pentru primăria Barcelonei este chiar liderul unei platforme cetățenești, numită Barcelona en Comu, care alătură mai multor organizații sociale și politice progresiste (printre care și PODEMOS) și mii de cetățeni ce revendică politici de reechilibrare economică și anti-austeritate (militează pentru justiție socială, drepturi cetățenești, democrație participativă, combaterea corupției, apărarea drepturilor celor aflați sub amenințarea pierderii locuințelor prin ipotecare). Noul primar al Barcelonei, Ada Colau, s-a remarcat ca lider al protestelor împotriva evacuării cetățenilor amenințați de bănci, susținând și un plan de creștere a numărului locuințelor sociale și de redistribuție echitabilă a bogăției orașului, o temă specifică stângii moderne din țările europene din flancul de sud.

Partidele noului val din Spania promovează întoarcerea la cetățeni, comunitatea, alianța priorităților celor ce sunt angajați sau mici antreprenori, un nou pact social al schimbării, în favoarea cetățenilor cinstiți, cei care au resimțit cel mai mult scăderile economiei europene, începute prin criza globală și continuate prin măsurile greșite ale guvernelor conservatoare. Modelul coaliției cetățenești din Barcelona, câștigătoare prin Ada Colau, este, cu siguranță, unul al politicii realiste și conștiente, al protestului cetățenilor ce nu mai acceptă ideea că trăiesc într-unul dintre cele mai bogate orașe ale țării (poate cel mai bogat), însă ei continuă să sărăcească și să fie alungați din casele lor (din cauză că nu își mai pot plăti ipotecile), să beneficieze de servicii de asistență socială insuficiente, de servicii publice scumpe și proaste, de slaba responsabilitate socială a administrației locale.

Multe dintre revendicările din campania de la alegerile locale din Barcelona sunt foarte apropiate vocilor ce revendică urgențe publice similare în alt oraș bogat european (sigur, la scara lui, mult mai mică), aflat la două mii de kilometri depărtare, vesticul oraș din România, aflat în boom urbanistic și economic, Timișoara. Ne coalizăm împotriva haosului din administrația locală sau trecem cu vederea și acceptăm aceleași explicații de fațadă pentru nerespectarea termenelor de execuție a lucrărilor publice, pentru dezinteresul față de problemele sociale ale orașului, pentru absența interesului față de comunitate și față de viața de zi cu zi a timișoreanului? Propunem altceva față de libertinajul proiectelor halucinante susținute de administrația Robu, cea care învârte fără o minimă transparență malaxoare de bani prin spatele paravanelor de interese ascunse ale oamenilor actualului primar? Ne recâștigăm orașul, noi, timișorenii? Spunem totuși ce vrem? Adică ceea ce simt și știu tot mai mulți dintre noi, că e necesar să oprim căderea orașului, să oprim degradarea, să spunem STOP HAOSULUI!