Fals tratat pentru uzul cercetătorului
Emoțiile puternice și protestele generate de seismul public al tragediei din București, produsă în noaptea de 30 octombrie, au dus nu doar la demisia guvernului, ci și la ieșirea în prim-plan, în stradă și în media, a generației 90, tineri ce au azi până în 25 de ani, oameni ce spun foarte direct, fără îndoială, despre cum gândesc și simt.
Ce poate să fie mai ofertant pentru un cercetător atent al lumii politice decât textul? Decât discursurile acestor zile, decât codurile și limbajele specifice acestui timp al României (r)evoluționare? Decât semnele textuale despre mișcarea ideilor și despre expresia acestor emoții colective contagioase ce umplu spațiul public al marilor orașe românești?
Dacă există o realitate vie și integratoare, o supra-logică a societății noastre (aproape incredibilă și surprinzătoare în aceste zile), dacă dincolo de fragmente, măști și fațete ale realității chiar se află valori și super-principii-ghid ce ne orientează zi de zi, acelea care chiar produc semnificații și comportamente, ei bine, toate acestea se află țesute în discursivitățile cele mai naturale, în vorbele de duh și în exclamațiile autentice cu care oamenii traduc în aceste zile ceea ce-și doresc și ceea ce nu-și mai doresc. Textul brut este expresiv, subtextul și contextul îl aduc pe cercetător chiar în locul în care oamenii își arată identitatea și se grupează ideologic. Parafrazând un volum critic scris de Nicolae Manolescu, discursul public al acestor zile este pentru cercetător exact ce este și pentru un povestitor (romancier chiar), este adevăratul sens al vieții publice și falsul tratat despre adevăr.
Câteva exemple:
- Stângiștii de anvergură folosesc ocazia creată de tumultul public și își formulează lista lor "to do" pentru clasa politică, într-un document public numit "Revendicările stângii", o oglindă a progresismului dar și a limitelor sufletiștilor din stânga;
- Un fotoreporter blogger (și cam individualist) face inventarul și explică exact "Cum se manipulează o Revoluție";
- Presa din Timișoara prizează foarte bine succesul revoluționar al expulzării unui intrus politic, insinuat în masa demonstranților ieri seară în fața Operei, titrând și exclamând cu majuscule: "Politicienii, ALUNGAȚI de protestatarii din Timișoara".
- Unul dintre cei mai buni presari ai Timișoarei găsește mesajul trupei Cargo despre protestele acestor zile: "Acum nu vorbim de politică ci de corupție";
- Într-un articol scris ca la carte aflăm "Cine sunt și cine i-a plătit pe tinerii revoltați";
- Unul dintre protestatarii din București, student aflat în Piața Universității, își formulează succint cauza: "Avem un mesaj simplu: oricare dintre noi puteam sa fim în Colectiv. Vrem o altfel de Românie. România merită ceva mai bun. Oamenii vor mai multe spitale, nu mai multe biserici. Nu avem ceva împotriva bisericii, însă de spitale avem nevoie.... Nu vreau să plec din România.... ";
- Lista de revendicări ale celor ce se mobiliează pentru protestele de stradă cuprinde multe puncte, de la demisii la anchete, destul de diverse de la o varianta la alta, sau la alta.
Comentarii