Fals tratat pentru uzul cercetătorului

Emoțiile puternice și protestele generate de seismul public al tragediei din București, produsă în noaptea de 30 octombrie, au dus nu doar la demisia guvernului, ci și la ieșirea în prim-plan, în stradă și în media, a generației 90, tineri ce au azi până în 25 de ani, oameni ce spun foarte direct, fără îndoială, despre cum gândesc și simt.

Ce poate să fie mai ofertant pentru un cercetător atent al lumii politice decât textul? Decât discursurile acestor zile, decât codurile și limbajele specifice acestui timp al României (r)evoluționare? Decât semnele textuale despre mișcarea ideilor și despre expresia acestor emoții colective contagioase ce umplu spațiul public al marilor orașe românești?

Dacă există o realitate vie și integratoare, o supra-logică a societății noastre (aproape incredibilă și surprinzătoare în aceste zile), dacă dincolo de fragmente, măști și fațete ale realității chiar se află valori și super-principii-ghid ce ne orientează zi de zi, acelea care chiar produc semnificații și comportamente, ei bine, toate acestea se află țesute în discursivitățile cele mai naturale, în vorbele de duh și în exclamațiile autentice cu care oamenii traduc în aceste zile ceea ce-și doresc și ceea ce nu-și mai doresc. Textul brut este expresiv, subtextul și contextul îl aduc pe cercetător chiar în locul în care oamenii își arată identitatea și se grupează ideologic. Parafrazând un volum critic scris de Nicolae Manolescu, discursul public al acestor zile este pentru cercetător exact ce este și pentru un povestitor (romancier chiar), este adevăratul sens al vieții publice și falsul tratat despre adevăr.

Câteva exemple:

  • Stângiștii de anvergură folosesc ocazia creată de tumultul public și își formulează lista lor "to do" pentru clasa politică, într-un document public numit "Revendicările stângii", o oglindă a progresismului dar și a limitelor sufletiștilor din stânga;





  • Unul dintre protestatarii din București, student aflat în Piața Universității, își formulează succint cauza: "Avem un mesaj simplu: oricare dintre noi puteam sa fim în Colectiv. Vrem o altfel de Românie. România merită ceva mai bun. Oamenii vor mai multe spitale, nu mai multe biserici. Nu avem ceva împotriva bisericii, însă de spitale avem nevoie.... Nu vreau să plec din România.... ";


  • Lista de revendicări ale celor ce se mobiliează pentru protestele de stradă cuprinde multe puncte, de la demisii la anchete, destul de diverse de la o varianta la alta, sau la alta.









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trista zi a tinerilor

(de)compromis

Când se va bloca economia Timişoarei şi Aradului? Ce se poate face? Despre previzibila criză socială nu vorbeşte nimeni?

Aglutinarea fragmentelor de adevăr și minciună. O fantomă bântuie agenda publică: Statul Paralel.

Pâine şi circ, sezonul 2016

Cum se negociază o majoritate?

Foto, video şi scurte note (la cald) despre Revolution Festival 2016

Parlamentare 2016: Ponta vs Blaga în Circumscripţia electorală 37 Timiş

[ CARTEA DE SÂMBĂTĂ ] Citind "Femeia cu Părul Roşu"

Madonna la PSD