(Re)forma expectanțelor naive

Adevărul publică azi un barometru de opinie pe date de sondaj luate din teren între 26 noiembrie și 2 decembrie 2015. 

Este un barometru căruia merită să-i acordăm o atenție ceva mai specială, dintr-o dublă motivație: metoda culegerii datelor a utilizat interviul față-în-față cu chestionar (ceea ce înseamnă un control mult mai bun al factorilor subiectivi în obținerea răspunsurilor, mai ales față de metoda CATI, aplicată abuziv în barometrele politice), dar și pentru că tendințele indicate prin rezultatele acestui sondaj fac trimitere pentru prima dată la așa-zisa reformă a clasei politice.

Aici merită deschisă o scurtă paranteză: discuția despre așa-zisa reformă a clasei politice se duce de pe baricadele civice, ale liderilor de opinie mai mult sau mai puțin apolitici, cu un singur sens: cel al reașezării clasei politice, văzută drept centru al răului. O viziune împărtășită naiv de cei mulți, speculată cu pretinsă naivitate de vectorii de opinie. Nicio vorbă despre reașezarea relațiilor dintre vectorii economici, juridici, administrativi, culturali și civici cu mediul politic, reașezare necesară și corectă, căci doar o reformă a clasei politice în sine nu este posibilă. Politicul ca centru al răului înseamnă, de fapt, doar o teză foarte actuală ce inundă azi spațiul public, aglomerează dezbaterile, alimentează reacțiile și comportamentele, în sincronie cu teza despre misiunea de curățire a societății pe care ar avea-o DNA. Final de paranteză.

Sondajul INSCOP Research de la începutul acestei luni oferă o fotografie de moment pentru cum evoluează consacrarea publică a noilor nume, văzute ca relativ independente de partide, în dauna personajelor politice clasice, exponente ale partidelor ce formează scena politică. Președintele Iohannis, premierul Cioloș, guvernatorul Isărescu, ambasadorul Maior sau directorul Ungureanu, iată noile nume din topul popularității personalităților țării. Cele care aproape că demonstrează teza superiorității "apoliticilor". În sens opus, într-un declin de popularitate (ori măcar cantonare în zona popularității secundare), găsim grupul reprezentanților centrului răului, ai partidelor: Gorghiu, Blaga, Băsescu, Dragnea, ba chiar și Macovei și Predoiu.

Avem de-a face cu rezultatele unei construcții de imagine masificată, transversală, despre (re)formă politică prin oameni fără apartenență (la prima vedere, o vedere mioapă). Construcție aproape similară cu neimplicarea politică a Frontului Salvării din 1990, care a fost neutru până ce nu a mai fost așa, când condițiile politice grave au cerut transformarea Frontului în partid și participarea la alegeri.

În următoarele luni vom vedea ascensiunea acestor așa-ziși independenți și coagularea unei noi forțe politice, fenomen ce este cunoscut în general drept formarea partidului prezidențial. 

Expectanțelor naive de azi li se va răspunde cu o nouă (re)formă politică, a partidului prezidențial, fenomen de canalizare a așteptărilor politice ce va ajunge dominant în următoarele luni, asta pentru că durata de viață a acestor așteptări naive și fluctuante nu poate depăși 12-18 luni (poate chiar sub 6 luni).

Oare e întâmplător faptul că liderul MP a forțat, acum câteva săptămâni, renunțarea la cuvântul "partid" din titulatură? Sau a fost doar o manevră decisă pentru o profilare imagologică cel puțin interesantă pentru anul electoral 2016?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trista zi a tinerilor

(de)compromis

Când se va bloca economia Timişoarei şi Aradului? Ce se poate face? Despre previzibila criză socială nu vorbeşte nimeni?

Aglutinarea fragmentelor de adevăr și minciună. O fantomă bântuie agenda publică: Statul Paralel.

Pâine şi circ, sezonul 2016

Cum se negociază o majoritate?

Foto, video şi scurte note (la cald) despre Revolution Festival 2016

Parlamentare 2016: Ponta vs Blaga în Circumscripţia electorală 37 Timiş

[ CARTEA DE SÂMBĂTĂ ] Citind "Femeia cu Părul Roşu"

Madonna la PSD