O jumătate de problemă

Toate declaraţiile, mai mult sau mai puţin politice, mai mult sau mai puţin formale, mai mult sau mai puţin vocale, trimit explicit spre identificarea unei accentuate probleme de comunicare şi de stil de lucru, pe lângă o şi mai gravă tendinţă spre autocraţie a actualului primar. A devenit aproape o obişnuinţă să se vorbească despre actualul primar cu un surâs de subînţeles în colţul gurii, cam aşa cum se vorbeşte despre Vanghelie prin toată ţara. Unii chiar mai şi exagerează, spunând că este cam dictator. În concluzie, viitorul oraşului este o variabilă direct dependentă de schimbarea actualului primar. O concluzie de care nu sunt deloc străini nici universitarii (doar participă curent la mistourile şi băşcăliile care se fac frecvent, în cercurile universitare, cu referire la actualul primar), nici oamenii de afaceri (glumind şi ei pe seama tonului preţios şi infatuat al măreţului primar, însă cu ceva mai multă reţinere, cauzată de îngrijorarea pentru business, într-o capitală regională condusă azi atât de slab), şi nici actorii, taximetriştii, ziariştii, poeţii, nici inginerii sau simplii muncitori din multinaţionale, nici funcţionarii de prin fel de fel de instituţii, nici chiar cei mai fideli şi statorinici colegi de partid ai acestui ciudat primar.

Am fost blamat pentru naivitatea de a mă exprima cu privire la posibilitatea reală de a determina schimbarea acestui primar odată cu alegerile de peste şase luni. Mai mult, reacţiile faţă de şansele ca un candidat al PSD să producă această schimbare sunt de profund scepticism. Totuşi, eu zic că nu e imposibil ca un candidat al PSD să ia cel mai bun rezultat pentru primăria Timişoara. Adică undeva între 55 şi 60 de mii de voturi, hai 65. Şi să scape Timişoara de un nemeritat complex public la nivel naţional, de un subiect permanent al băşcăliilor din Caţavencii, Times New Roman sau Kamikaze.

Dacă Florin Bîrsăşteanu sau secundul său (şi al conducerii PSD Timişoara) chiar iau în serios să candideze - ori unul, ori celălalt - pentru a deveni primar în Timişoara, atunci pot să înceapă să construiască intrarea în această competiţie şi credibilitatea posturii de viitor primar. Cel puţin jumătate din problemă se poate rezolva uşor, prin trei mutări simple:

1. Transmiterea unei propuneri asumate de către PSD Timiş,  adresate conducerii naţionale PSD, aceea de a introduce în Parlament un amendament la Legea Alegerilor Locale, care  acum prevede alegerea primarului printr-un scrutin într-un singur tur, şi care ar fi normal, toată lumea o ştie, să prevadă două tururi de scrutin. Propunere motivată clar şi în detaliu, cu toate argumentele la îndemână. Contra-argumentul cu privire la faptul că nu mai e timp pentru o astfel de modificare legislativă este inactual şi fals. Nimic nu împiedică adoptarea acestei modificări. Sunt în eroare toţi cei care spun altceva. Ar putea chiar deputatul Bîrsăşteanu să depună această iniţiativă în Camera Deputaţilor, ca dovadă clară că ţine la şansele sale de a câştiga primăria. Iar dacă această decizie nu avantajează partidul la nivel naţional, conform unor calcule şi proiecţii legate de numărul mare de primari în funcţie cu care se intră în alegeri, atunci aceaste calcule şi proiecţii ar trebui refăcute, căci sunt eronate şi ele. Dacă decizia finală a PSD tot nu ar da dreptate Timişului, atunci cred că PSD Timiş ar avea cel mai bun argument de a nu nominaliza din mânecă niciun candidat şi de a schimba maniera de desemnare, căci o astfel de decizie legislativă (pe care PSD o susţine în parlament) nu face altceva decât să submineze serios şansele ca un candidat (desemnat la modul obişnuit de PSD) să câştige în alegerile pentru primăria Timişoara în iunie 2016.

2. Organizarea unui proces polititic şi consultativ local de desemnare preliminară a unui candidat, challenger real pentru actualul primar. O etapă necesară mai ales în situaţia în care s-ar menţine sistemul electoral cu un singur tur la locale. Şi chiar dacă, prin minune, argumentele PSD Timiş ar avea câştig de cauză şi Parlamentul ar schimba legislaţia, prin trecerea la două tururi în alegerea primarului, chiar şi atunci ar fi oportune alegerile preliminare, organizate pentru desemnarea candidatului PSD. Dacă cumva crede cineva că imaginea şi puterea PSD în Timişoara ar slabi prin organizarea unei consultări deschise, cu participarea liberă a oricărui timişorean, probabil că nu ştie mai nimic la capitolul comunicare (cam ca şi actualul primar, da). Dacă PSD organizează această consultare preliminară, dacă nu se va teme să înceapă devreme bătălia pentru alegerea viitorului primar, chiar cu câteva luni înainte de campania electorală, cu siguranţă va marca decisiv faţă de opinia publică, arătând că politica porneşte de la voinţa celor ce votează (drept dovadă: candidatul PSD este desemnat prin consultări preliminare, deschise tuturor timişorenilor ce vor să se exprime).

3. "Timpul vorbelor a trecut, e vremea faptelor". Cu această gogoriţă ne amăgesc toţi primarii în funcţie, de la Cluj, Timişoara, Braşov sau Arad, până la cea mai îndepărtată comună. De fapt, e mult mai confortabil să arăţi lucruri şi nu idei, să ocoleşti argumentele şi contra-argumentele (i-adevărat, cu "Fapte, nu vorbe" a câştigat Iohannis, doar că în acel caz special sloganul s-a pliat perfect la personalitatea candidatului, omul nu avea niciun chef de vorbe şi nici nu i-a trecut prin minte să înveţe cum să se exprime şi cum să spună celor care votează cam ce propune pentru România). De parcă oamenii votează asfaltul şi gardul parcului, şi nu pe femeia sau bărbatul, candidatul despre care ştiu şi cred, mai mult sau mai puţin, că se pricepe la cum se întreţine asfaltul sau parcul din oraşul ori cartierul său. Dezbaterea, propunerea unei viziuni pentru oraş, argumentaţia şi contra-argumentaţia, stimulate prin consultările preliminare, ar oferi opoziţiei la actualul primar cea mai bună soluţie pentru un proiect de oraş îmbrăţişat de timişoreni. Cu cât ar ţine mai mult aceste consultări preliminare, cu atât mai bine, 4, 6, 8 săptămâni. PSD ar prelua rolul de revelator al agendei publice (ar prelua chiar din aşteptările timişorenilor), iar primarul actual ar constata că nu poate interveni altfel decât prin reacţii defensive (şi, probabil, disperate).

În 3 paşi, uşor de făcut în februarie, martie, aprilie, PSD ar câştiga în credibilitate, ar lua conducerea în profilarea celor mai puternice subiecte ale agendei publice şi ar pregăti o intrare în campanie de pe poziţii echilibrate. Următorii paşi, cei din campanie, sunt şi ei foarte importanţi (dar sunt convins că strategii de campanie vor găsi soluţiile corecte, e de anticipat). Prima jumătate a problemei ar fi rezolvată, iar confruntarea pentru câştigarea funcţiei de primar s-ar duce echilibrat, cu mari şanse de câştig pentru oponentul actualului primar. 

Dar să revenim.

Vrea Florin Bîrsăşteanu (ori secundul său) să câştige alegerile? Probabil că da. Cine nu ar vrea să fie primarul Timişoarei? Crede în şansele sale? Le poate spori în doar trei mutări simple, cele de mai sus. Naturale. Altfel, rămânem la televizor, cu sau fără floricele, şi vedem cum se mişcă alţii natural.

[credit foto: opiniatimisoarei.ro]