[ D'ALE CARNAVALULUI TEHNOCRAT ] Actul Întâi: Cum se dau pase cu capul, direct în zidul prefecturii

Declaraţia putătorului de cuvânt al Guvernului, făcută înainte de şedinţa de Guvern din această săptămână, a prefaţat schimbările hotărâte în 18 februarie. Dan Suciu anunţa apăsat (cică):

A fost o trecere în revistă a activităţii prefecţilor şi o analiză a comportamentului, atât în ceea ce priveşte capacitatea de a reacţiona, cât şi dorinţa de a nu se implica politic în campania electorală. Evaluarea s-a făcut, vor urma în cel mai scurt timp, probabil până la finalul lunii, schimbări care vor viza un număr semnificativ de prefecţi. 

Ăsta da anunţ tehnocrat. Urmat în 18 februarie de schimbarea a nouă prefecţi şi doi subprefecţi.

La fel cum s-a întâmplat şi la schimbarea din funcţie a prefectului de Timiş, motivaţiile invocate sunt cu totul aiuritoare şi ceţoase, fără legătură cu munca de coordonare şi monitorizare a respectării legalităţii în administraţia publică din judeţ, cu munca de prefect. Apropo, noul guvern aşa-zis tehnocrat a schimbat din funcţie prefectul ce a înregistrat una dintre cele mai bune prestaţii publice din ţară, Eugen Dogariu fiind scos din funcţie fără niciun motiv cu legătură la activitatea Prefecturii Timiş, din timpul celor trei ani jumate ai conducerii sale. 

Iată cum este formulată în Monitorul Oficial hotărârea guvernamentală de schimbare a prefectului de Satu Mare:

Hotărârea nr. 79/2016 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Satu Mare de către domnul Avram Eugeniu

În vigoare de la 18.02.2016

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic.

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Satu Mare de către domnul Avram Eugeniu. 

  

Iar numirea noului prefect de Satu Mare, în aceeaşi şedinţă de guvern, spune doar atât:

Hotărârea nr. 90/2016 privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Bud Radu din funcţia publică de inspector guvernamental în funcţia publică de prefect al judeţului Satu Mare

În vigoare de la 18.02.2016

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic.

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se dispune aplicarea mobilităţii pentru domnul Bud Radu din funcţia publică de inspector guvernamental în funcţia publică de prefect al judeţului Satu Mare.

Cu siguranţă, cunoscătorii ştiu ce e în spatele acestor formulări aride, fixiste, legaliste şi vide de conţinut real: domnul Bud a fost prefect în perioada guvernării 2005-2009, dar şi preşedinte al organizaţiei PNL Satu-Mare. Iar proaspătul demis din funcţia de Prefect de Satu-Mare, domnul Eugeniu Avram, a fost anterior director DSVSA, cu apartenenţă la PSD. Se schimbă pesediştii cu peneliştii, cu seninătate tehnocrată.

Aproape aceeaşi situaţie se repetă în cazul tuturor celor nouă prefecţi şi doi subprefecţi schimbaţi săptămâna aceasta (se poate consulta Monitorul Oficial, Partea I, nr. 129 din 18.02.2016).

În mişcarea schimbării prefecţilor poate să fie intuit, chiar şi de către cei mai puţin avizaţi, un prim semn important cu privire la strategia guvernului (cel aşa-zis tehnocrat), pentru pregătirea alegerilor locale şi generale din acest an. 

Dar nu, nu este vorba de a aduce oameni imparţiali, de unde aşa ceva, hai să fim serioşi, de fapt ei se numesc oameni de serviciu ai tuturor şefilor politici, indiferent de culoare. 

Este o schimbare brutală a prefecţilor, a oamenilor de pe poziţiile ce sunt percepute ca fiind cu cea mare greutate în economia administraţiei din fiecare judeţ (e vorba de o percepţie difuză, în realitate prefecţii nefiind nici pe departe atât de importanţi în pârghiile reale ale puterii din Ro).

Schimbarea prefecţilor are rolul de a arăta funcţionarilor din administraţia mică încotro să se orienteze şi cum să nu se ude pe pantaloni (adică tuturor celor care lucrează în instituţiile publice din judeţe, căci celor din administraţia centrală a Bucureştiului li se rupe... sufletul din cauza tehnocraţiei guvernamentale de azi). 

Aceste schimbări au rolul de a spune: "Aveţi gijă, pesedişti şi alţi coloraţi politic, staţi pe burtă anul ăsta, politica voastră nu mai e permisă. Doar politica noastră e permisă, politica ascunsă sub hainele tehnocratice. Auziţi, bai? Să vă băgaţi bine în cap asta, altfel o păţiţi ca şi prefecţii, cei mai importanţi înalţi funcţionari dintr-un judeţ. De azi înainte, singura politică permisă este politica noastră, cea tehnocrată şi independentă." Atât de independentă precum se şi vede în numirile noilor prefecţi. Mi-e greu să zic câţi mai sunt cei care mai cred în gogoşile astea...

Dincolo de acest semnal pe care guvernul aşa-zis tehnocrat îl transmite cohortelor din sectorul public, în siajul schimbărilor de prefecţi vine şi un al doilea semnal, mult mai important, mult mai insidios, adresat publicului larg. Este unul al legitimării măsurilor antipolitice, deci pseudo-democratice. Când toate hotărârile se iau de comun acord cu preşedinţia (conduita simbiotică dintre puterea executivă şi preşedinte fiind calea sigură spre măsuri pseudo-democratice), când hotărârile majore se camuflează în spatele unor aşa-zise criterii tehnice şi raţiuni strict economice (apropo: nu există raţiuni strict economice), puterea legislativă, a Parlamentului, este direct discreditată, iar democraţia este încet-încet redusă la câteva pojghiţe de afirmaţii declarative, aproape goale. 

Modelul aşa-zis tehnocrat echivalează azi cu un atac insidios asupra instituţiilor cheie ale pluralismului democratic: partide, consilii locale, consilii judeţene, parlament, foruri deliberative alese de către cetăţeni. 

Se trăieşte din greu, azi, fascinaţia faţă  de funcţionarea acestui guvern cu conexiuni directe la înaltele poziţii de conducere ale Comisiei Europene. Fascinaţia acestor conxiuni îi ameţeşte atât de tare pe cei din executivul aşa-zis tehnocrat, încât ajung chiar să şi creadă, ei înşişi, în poveştile învăţate  de la cei care controlează finanţele europene. Ajung să creadă că doar ei sunt cinstiţi, că sunt singurii competenţi, că doar ei pot lua decizii bune şi mai ales că merită încrederea publică. Chiar ei, dragii de ei, care nu au mers niciodată în faţa cetăţenilor, să se valideze prin mecanismului alegerilor democratice. 

Dacă nu suntem chiar naivi, atunci avem şi inspiraţia să ne uităm cu atenţie la mecanismul de selecţie a acestor pseudo-elite, aşa-zis tehnocrate. Din două în două poziţii guvernamentale vom găsi oameni ai intereselor financiare şi corporatiste dominante pe piaţa europeană, oameni care şi-au subţiat atât de mult valoarea profesională atunci când au jucat roluri în angrenajele de la Bruxelles, încât au ajuns să identifice binele public cu ceea ce făceau ei în fiecare zi. Iar între cele două obiective, cel public şi cel personal, distanţa este enormă (aşa cum se vede şi din refuzul Bruxelles-ului de a recunoaşte nevoia de a ieşi din politicile de austeritate, sau din autismul înaltei funcţionărimi faţă de starea de spirit a cetăţenilor din sudul Europei).

Efectul de domino pe îl urmăreşte elita guvernamentală de azi prin schimbarea prefecţilor îl vom vedea indus în multe straturi ale administraţiei: de la funcţionarii sau aleşii locali şi judeţeni, până la directorii sau diverşii şefi din deconcentrate, sau până la toţi reponsabilii din instituţiile cheie de tot felul. Să fim bine înţeleşi: prefectul nu are aproape nicio atribuţie de forţă în raport cu instituţiile publice locale sau cu cele centrale ce au reprezentare în judeţe. Însă, schimbarea unui prefect ce a fost cunoscut prin filiera pesedistă de ascensiune politică, face posibil un joc de-a tehnocraţia în toate etajele de conducere ale instituţiilor, joc de glezne al celor care se transformă instant, din playeri ce ieri au beneficiat de filierele politice (de toate culorile) ale ascensiunilor pe funcţii, iar mâine ajung să se dea fete mari şi neprihănite, tehnocrate şi apretate. 

Toţi aceşti oameni sunt viitoarele victime ale unui nou fel de miraj, ale unei noi mitologii politice, bazată pe aşa-zisa doctrină tehnocrată a celei de-a treia căi româno-europene, doctrină ce îşi adună azi armata de militanţi. O cale atât de luminoasă şi orbitoare, atât de strălucitoare şi miraculoasă, încât îi face pe cei nepregătiţi să nu-şi pună problema, iar pe cei mai bine pregătiţi să prefere să uite să se întrebe: de unde vin aceşti aşa-zis tehnocraţi? Din multinaţionale. Aha. Din instituţii de fortă? OK. Din ierarhii bancare. Aşa. Din etajele corporatiste supranaţionale. Chiar aşa. În niciun caz din emergenţa unor procese democratice cu care noi, cetăţenii, să avem legătură.

Nu văd să fie departe ziua când vom afla că au zburat din conducerile instituţiilor publice toţi cei care nu reacţionează disciplinat la semnalul schimbării prefecţilor. Cei care nu renunţă la filiera lor politică vor ajunge excluşi, prin cuvinte precum au fost cele ale purtătorului de cuvânt Dan Suciu, atunci când a prefaţat ziua schimbării prefecţilor, ca un exerciţiu (meta)fizic de schimb de pase, încheiat cu capul în zidul prefecturii: 

A fost o trecere în revistă a activităţii şi o analiză a comportamentului, atât în ceea ce priveşte capacitatea de a reacţiona, cât şi dorinţa de a nu se implica politic în campania electorală. Evaluarea s-a făcut, vor urma în cel mai scurt timp, probabil până la finalul lunii, schimbări care vor viza un număr semnificativ de ...

... iar mai departe se pot adăuga toate poziţiile posibile. 

Gata cu convingerile, gata cu politica pluralistă, indiferent de nivel. Singura doctrină admisă o să fie cea a psedo-tehnocraţiei învingătoare. Cei care înţeleg să se execute vor rămâne pe funcţii. Ceilalţi, la plimbare. Aveţi chef să gândiţi, plecaţi. Sunteţi dispuşi la maimuţăreală, vă primim în armata pseudo-tehnocrată. Noapte bună, virgulă punct.