[CONVERSATIV] Numai pentru curioși: versiunile contraintuitive ale cotidianului, în interviurile lunii iulie

• Îmi place întrebarea aceea prin care scriitorul este provocat de jurnalist să descrie în câteva cuvinte povestea din cel mai recent text de ficțiune pe care l-a publicat. Cred că e un test mai mult decât interesant pentru scriitorii pretențioși și creativi, pentru că îi obligă să condenseze la un rezumat de o frază libertatea unei povestiri de câteva sute de pagini. E ca și cum i s-ar cere autorului să formuleze instant un supratitlu de o propoziție pentru un text la care a lucrat o perioadă de luni sau ani de zile.  

• Acum, mergând pe firul ideii, un supratitlu poate fi de folos și atunci când deschide o fereastră a curiozității către răspunsurile dintr-un interviu. O să vă propun câteva astfel de supratitluri, ca introduceri la unele dintre cele mai interesante materiale jurnalistice pe care le-am găsit în revista presei de iulie: interviuri exclusive, pe teme de actualitate ori atemporale, versiuni contraintuitive ale cotidianului, dominat în aceaste luni de spectrul pandemiei.

Cine ești tu, de fapt, cel mai urmărit tiktoker român?

• Iată un interviu de atmosferă cu cea mai urmărită vedetă de tiktok din România, în care nu este vorba doar despre cum a reușit o fata de 22 de ani să ajungă la 5 milioane de urmăritori pe TikTok-ul în limba engleză, 1 milion în limba română, dar și 1 milion pe YouTube și aproape 1 milion pe Instagram.  Este mai ales un interviu cu o tânără (poate prea) curajoasă, care, deși trăiește visul unei vieți de vedetă online, le propune cititorilor o provocare: „Aș vrea să fac un challenge: să vedem dacă rezistăm o săptămână sau o lună fără online. Ar fi interesant”. Eu sigur nu aș rezista 😇

O biografie europeană, pigmentată cu episoade balcanice, românești

• Ca să se prezinte cât mai direct, neamțul născut în Munții Pădurea Neagră, care trăiește în Timișoara și își dorește să ajungă aici chiar primar, le explică cititorilor, într-un interviu (excesiv de) structurat, eșecul prin care a trecut România în rezolvarea problemei copiilor instituționalizați, înainte de 2007, când statul român a căutat părinții naturali ai acestor copii pentru ca zeci de mii de copii să fie reintegrați în familiile lor biologice, după care protecția copilului să nu se mai intereseze de acești copii, într-un sistem bolnav și superficial, balcanic 🙇

Contradicția dintre calmul medicului ce a devenit simbolul luptei cu virusul și tensiunea înfricoșătoare a mesajului său de avertizare

• Medicul Virgil Musta a devenit o figură cunoscută a mediului public în ultimele cinci luni, când a arătat la ce rezultate spectaculoase poate duce profesionalismul medical, în calitate de șef al secției de boli infecțioase de la Spitalul ”Victor Babeș” din Timișoara. Privindu-l pe acest medic, e imposibil să nu observi o reală contradicție dintre calmul pe care îl afișează și tonul avertizării sale publice: „Mi-e frică că vom ajunge în situația Italiei, în care pacienții nu mai aveau unde să se interneze, formele grave rămâneau acasă, decedau la domiciliu sau poate pe străzi sau pe coridoarele spitalelor”. Poate că așa se duce și bătălia cu pandemia, cu mult calm în fața obsesiei pericolului 😧

Sunt mulți sau sunt puțini cei o mie de medici ATI din România?

• Răspunsul argumentat îl dă președintele Comisiei de Anestezie-Terapie Intensivă din Ministerul Sănătății și vicepreședinte al Societății Române de ATI, într-un interviu acordat HotNews.ro. Medicul Dorel Sănesc își asumă și spune: „Există un deficit important de medici și asistente în această specialitate și s-ar putea ca aceasta să devină problema cea mai gravă. În România sunt undeva la 1.000 de medici ATI în acest moment, plus aproximativ 800 de rezidenți ATI. Dar cele mai multe spitale au deficit de personal, aici este problema.”. De adăugat că disponibilul de paturi de terapie intensivă funcționale este evaluat la 3.495 de paturi. 😑

De ce este România „învingătoare” -  în limbaj diplomatic

• Cord Meier-Klodt, ambasadorul german la București, traduce în expresie diplomatică rezultatul negocierilor din cadrul recentului summit al liderilor europeni, în care s-a decis cum se vor împărți banii din bugetul Uniunii Europene pentru următorii șapte ani, dar și sumele din fondul de relansare a economiilor afectate de pandemia de coronavirus. Carismaticul ambasador german spune: „România o să beneficieze de 79,9, adică aproape 80 miliarde de euro din acest pachet mare, poate să se considere o adevărată învingătoare și merită să fie una”. Cu condiția să aplicăm cu proiecte și să atragem acești bani alocați 😇

Schimbarea mentalităților, forțată de banii de la Bruxelles

• Alocarea de 80 de miliarde, decisă de liderii UE pentru România în cadrul planului multianual ce cuprinde fondurile europene care vor fi alocate atât prin bugetul pentru 2021-2027, cât și prin Fondul de Redresare post-Covid-19, este un factor major de influență în schimbarea mentalităților. Bariera principală pe care o avem în România este corupția și birocrația, avertizează Cristian Păun, profesor în cadrul Academiei de Științe Economice și președintele Fondului de Garantare pentru IMM-uri: „Pentru o țară coruptă și birocratică, așa cum este România, pentru că cele două – corupția și birocrația – sunt legate, până la urmă există acest risc foarte mare de risipire, de fraudare a acestor fonduri și este important să nu ne batem joc de aceste resurse, cu atât mai mult cu cât ele sunt resursele ale tuturor, ale europenilor, dar și ale românilor, pentru că și noi contribuim la ele. Acești bani trebuie să vină la pachet cu transparență din partea guvernanților, cu descentralizare, cu digitalizarea, cu debirocratizarea acestor fonduri astfel încât această sumă impresionantă să poată fi absorbită și să nu mai pățim ceea ce am pățit în ultimele exerciții bugetare...”. Un subiect țintit pentru CSAT! ✌

Digitalizarea educației este astăzi un ingredient al performanței, nu o soluție de avarie 

• Acum, când mai toată lumea de la noi urmărește cu sufletul la gură cum se decid de pe o zi pe alta soluții tot mai hibridizate pentru organizarea anului școlar ce va începe la toamnă, rectorul Universității de Vest din Timișoara explică limpede cum în marile universități occidentale, dar mai ales în cele americane, digitalizarea este un ingredient devenit deja clasic pentru realizarea performanței învățământului: „În SUA, de exemplu, studenţii aplică online, completează online toate formularele pentru a fi studenţi. Ei au prima dată contact cu universitatea în octombrie, când văd fizic şi clădirile şi sălile, totul merge digital. Astfel de modele trebuie preluate şi de noi, în universităţile din România. Nu voi fi adeptul dispariţiei învăţă­mântului faţă în faţă şi nu cred că se va întâmpla acest lucru, dar o coabitare între învăţământul online şi cel faţă în faţă este reţeta de succes a unei universităţi moderne”.  Universitățile se restructurează din temelii ✌

Temerile oamenilor desenează un inamic imaginar mai mare decât boala: conspirația

• Alfabetizarea științifică foarte scăzută și analfabetismul funcțional îngrijorător corelează cu proliferarea fakenews-urilor și unei întregi galerii de teorii ale conspirației, care înfloresc în România în această perioadă, în siajul temerilor față de pandemie, explică rectorul Universității Babeș Bolyai din Cluj: „Nu trebuie să ne mire că teoriile conspirației înfloresc în România. Ele există în orice țară, dar apare întrebarea cât de influente sunt? În România, sunt foarte influente”.  Early-Warning 👈

Clarviziune de pandemie: fericirea vine odată cu alinierea unor condiții foarte simple, pe care le considerăm deseori importante, dar niciodată urgente 

• Nu nu este vorba de un articol motivațional sau de psihologie, ci de un interviu explicativ cu antreprenorul Cristian Onețiu, care vorbește în preambul despre cum l-a ajutat perioada atipică din acest an să-și reevalueze premisele afacerii și să crească cifrele financiare ale business-ului pe care îl conduce cu 20%: „Cred că abia acum mi-am dat seama cât de multe lucruri inutile fă­ceam înainte. Am realizat, de asemenea, de cât de puține lucruri avem nevoie ca să fim fericiți. A fost o conștientizare pe care am auzit-o la mulți dintre apropiați, chiar dacă uneori sub alte forme”.  Cam idealist, dar cu fiori 😇

La un concert, pe scaune nu e același vibe

• Pentru tendințele muzicale de acum, concertele pe scaune sunt aproape de limita ridicolului, cu un vibe nesemnificativ. Dar întreaga industrie muzicală preferă să existe măcar astfel de evenimente, decât să nu existe deloc, o spune organizatorul concertului Vița de Vie din 6 iunie, de la Cluj-Napoca: „Nu ne-am făcut mari așteptări pentru că un astfel de eveniment e foarte ciudat, inclusiv pentru noi. E ciudat să organizezi un concert unde oamenii stau pe scaune. Altfel simți vibe-ul unui concert când ești în picioare, rezonezi cu oamenii lângă tine, cu artistul. E ciudat cu mască, pe scaune, la 2 metri distanță de cealaltă persoană, intrare pe ore, în diferite sectoare. Dar am considerat că e mult mai bine așa decât să rămână goală Piața Unirii. Am mers înainte și ne-am făcut treaba în funcție de reguli. Probabil nu toată lumea va gusta un astfel de eveniment dar mesajul e că trebuie să ne obișnuim și să conviețuim cu virusul”.  Mai ușor sau mai greu, depinde... 

Filmul devine sinomim cu outdoor-ul

• Ieri s-a dat startul celor zece zile de festival internațional de film de la Cluj. Dar nu orice fel de festival, ci unul out-door în totalitate,  o premieră europeană în care filmul este forțat să ajungă spre ecranele în aer liber, din cauza limitărilor pandemiei. Tudor Girgiu, managerul festivalului, arată în interviul din Libertatea și o latură frumoasă a acestei schimbări forțate: „Toate locurile noi de proiecție, împrăștiate în tot orașul și-n împrejurimi (față de concentrarea în centrul orașului, cum se întâmpla până acum), sunt o ocazie perfectă pentru explorări. Cei care vin la festival au ocazia să cunoască Clujul mai bine, așa cum făceau când mergeau în vacanțe în orașe din alte țări”.  Ce fain ✌

Cât este de complicat să înțelegem fragilitatea anxioșilor 

• Probail că o istorie personală, scrisă din unghiul subiectiv al celui care a trăit tot timpul sub spectrul tulburărilor de anxietate, nu este prea atractivă pentru marea majoritate, mai ales pentru că nu e ușor să înțelegem fragilitatea anxioșilor. Dar dacă adăugăm și fapul că autorul este editor la The Atlantic, dar și că sunt evocate experiențe elegate de psihoterapie individuală, terapie de familie, terapie cognitiv-comportamentală, hipnoză, meditaţie, masaj terapeutic, acupunctură, rugăciune, yoga, filosofie stoică, medicamente şi alcool, care nu l-au ajutat cu nimic, totul trece în altă lumină, conform interviului dat recent de autor: „Au fost zile în care am vrut să renunţ – de fapt, în care renunţasem. Dar apoi reveneam şi continuam să încerc – pentru că ce altceva poţi face? Avusesem suficient succes pe alocuri, cu diverse terapii, ca să găsesc speranţa că poate următorul lucru mă va ajuta puţin mai mult sau, că dacă persist, pot să mă fac puţin mai bine. Nu cred că am avut nicio revelaţie orbitoare, dar, în cercetarea mea, m-a consolat să descopăr un număr foarte mare de oameni de succes, eminenţi, semnificativi la scară istorică, din diverse domenii, care s-au chinuit cu anxietatea – în unele cazuri, într-o manieră teribilă. Se pare că mulţi dintre cititorii cărţii mele au găsit o consolare similară în acele materiale”.  E pur si muove! 😇

Câte fotografii sunt, atâtea mări există

• Omul Mării, cum îi place să-și spună, lucrează în IT și este fotograf amator, atras mai ales de instantaneele cu marea, cu care are o legătură pe care a interiorizat-o și care îl definește: „Aș prefera să mi se spună  Omul Mării, pentru că mă simt devotat ei și aș fi onorat de o asemenea titulatură, oarecum modestă și care pentru unii ar fi sinonimă cu singurătatea și tristețea, însă pentru mine înseamnă bucuria sufletului și ceea ce sunt eu ca om, adică totul”.  Marea, verde și albastră! 👍

Pe curând 

H