[ HOREA BĂCANU / s o c i a l b l o g ]

Una dintre temele preferate de PSD pentru a manipula, în plină criză politică şi cădere a încrederii în liderii lor, este tema răului făcut de multinaţionale. În fapt, un atac xenofob la străini, investitori despre care vocile politice din PSD afirmă că au contribuit subteran la susţinerea protestelor, din cauză că a fost afectat cert bugetul acestor multinaţionale prin creşterea salariului minim pe economie.  O prostie gogonată. Spre exemplu, în Timiş, Arad, Bihor, nu prea mai există salariat în multinaţionale care să stea pe salariul minim pe economie. Aşa că urcarea acestuia cu câteva procente, la începutul acestui an, nu a schimbat deloc costurile cu forţa de munca în multinaţionale. Pesedeii nu au curajul să discute de-adevăratelea despre Codul muncii, despre promovarea pregătirii profesionale, dar pot să vină cu teme manipulatoare ce stârnesc panicile xenofobe. Sunt direct şi definitiv responsabili pentru accentele enti-europene pe care le difuzează în spaţiul...

Am fost provocat să încerc formularea unei perspective analitice cu privire la aşteptările zonei noastre faţă de noul Guvern, condus de câteva zile de liderul PSD provenit de aici. Poveste la care nu e foarte simplu de dat un răspuns, mai ales unul cu care să se identifice o majoritate a publicului. Preferam să dezbat, mai degrabă, despre un anume stil comportamental şi despre nuanţele de poziţionare publică pe care le-aş aştepta de la noul Premier, dar de data asta nu-i loc decât pentru o scurtă listă to-do, cu dedicaţie pentru un Guvern condus de un bănăţean. Desigur, aici punctez foarte pe scurt patru obiective (şi câteva sub-obiective) pornind de la ideea (fixă) care zice că orice politician îşi doreşte să intre în istorie cu cel puţin o faptă publică remarcabilă. Zicere potrivită mai ales noului Premier, mândru bănăţean, de la care ne aşteptăm să îşi dorească cu adevărat atingerea de obiective pentru zona noastră. Are câteva foarte importante, iată-le: 1. ...

Femeia cu Părul Roşu, roman semnat de Orhan Pamuk, este un test experimental ficţional, perfect pentru câteva tipologii de cititori. Pentru un cititor care se ocupă cu comunicarea şi PR-ul, obişnuit să se joace cu emoţiile şi sentimentele create prin mijlocirea cuvintelor, ori deprins cu tehnicile de mixaj vizual (întâlnite mai ales în textele ficţionale), noul roman al lui Orhan Pamuk dezvăluie întâi de toate o ingenioasă tactică de promovare a legăturii dintre legendele orientale şi cele ale civilizaţiei greceşti. Soiul acesta de alăturare şi chiar întrepătrundere dintre Orient şi Occident este exemplificat prin paralela dintre legenda regelui din cetatea grecească Theba, Oedip, care îşi ucide tatăl, şi legenda din Cartea şahilor, scrisă de Ferdousi, în care se află tragedia lui Rostam şi a fiului său, Sohrab. Ledendele vorbesc simetric despre cum Oedip îşi ucide tatăl, pe regele Laios, dar şi despre cum Sohrab este învins în luptă şi ucis de tatăl său, Rostam. Faţă de Oedip...

Cum era de așteptat, anunțarea unei noi alegeri pentru rolul de candidat la nominalizarea pentru funcția de Prim-ministru a declanșat valuri de titluri în presa românescă. Într-o presă în care, apropo, Tolontan publică azi un breviar al ultimelor săptămâni de anchete în cazul Spitalului Malaxa din București, un breviar lămuritor despre rețelele subterane ce funcționează în București. O reacție surprinzătoare a venit de la CTP, la Digi24 : Grindeanu este limba de pantofi a lui Dragnea. Iar a pleznit-o republicanul. Stelian Tănase, cu fibră liberală la vedere, observă că Dragnea e pe ducă și că se pregătește Grindeanu să preia partidul. Oare Stelian Tănase nu a auzit declarația zilei , în care cel care urmează să fie Prim-ministru afirmă că va avea o relație de subordonare față de Președintele Camerei Deputaților, șeful său de la PSD: "O să am o relație de subordonare cu domnul Dragagnea, e șeful PSD "?  E clar ca lumina zilei, nu se întrevede nicio problemă, cel p...

Vremea-lui-piele-şi-oase, a deportărilor etnicilor germani din România în URSS, a durat cinci ani, începând cu 1945. Spaţiul ficţional postcomunist marchează memoria experienţelor celui de-al doilea război mondial, locul ocupat de Rusia în geopolitica zonei dar şi viaţa cotidiană de după cortina de fier (fixată postbelic). Experienţele limită ale totalitarismelor din spaţiul est-european al cortinei de fier au generat o suită ficţională despre viaţa din lagăre, în toate formele lor, de la spaţiile unor ţări întregi sovietizate, la satele colectivizate şi oraşele industrializate forţat, până la deportările masive, forme ale controlului masificat al populaţiei. „Leagănul respiraţiei” este un roman arhivă despre lagărul sovietic de după război, acolo unde etnicii nemţi din întregul spaţiu de influenţă sovietic au fost deportaţi şi sacrificaţi în muncă forţată prin decizia superputerii globale, URSS. Din România au fost deportaţi în aceste lagăre de muncă forţată, începând din 1945...

Caz tipic al ficţiunii contrautopice postmoderne, „Ziua opricinicului”  este o demonstraţie în sine pentru o postură autorială implicată în raport cu subiectul textului. Contrautopia descrie un orizont al unei societăţi viitoare în care instituţiile, relaţiile, comportamentele şi percepţiile sunt inversate faţă de un proiect politic  al democraţiei   ideal sau dezirabil. Contra-utopia este antitetică faţă de utopie, iar prin schimbarea sensului utopiei trimite către antiteza unui model de societate ideală viitoare. Faptul că autorul unui text contrautopic are o postură implicată faţă de tema acestuia este neechivoc şi vizibil tocmai pentru că acest subgen conţine apriori un dezacord în legătură cu modelul de societate descris. Iar Vladimir Sorokin nu este nicidecum străin de o implicare politică în înţelegerea modelului unei viitoare Rusii, aceea în care se reiau paternurile politico-sociale ale vechiului Imperiu Ţarist (la un nivel expresiv mult accentuat). ...

Recomand excelentul comentariu publicat de Florin Poenaru , din care aş transforma explicaţia asupra victoriei lui Trump: "până la urmă a fost vorba despre clasă", în mult mai simplista formulă "pâine şi circ". Asta nu înseamnă că sunt  mai puţin valoroase observaţiile făcute de Florin Poenaru. Înseamnă doar că acest ghiveci de politică neoliberală a democraţilor americani face o reţetă perfectă cu exultările antiglobalizare ale izolaţionismului marca Trump, toate acestea fiind topite şi lipite ca plastilina de ecranul televizorului, pentru consum de masă electoral. Trump a dat pâine şi circ, a vorbit despre vinovăţia întregii lumi pentru decăderea Americii măreţe, despre hoţia corporaţiilor şi a establishmentului financiar şi politic (Bernie! Bernie!), despre pericolul extern venit din partea colaboratorilor din străinătate, cu care aceste corporaţii sunt mână în mână. Şi despre pericolul imigraţiei. Despre un nou orizont fericit pentru americani, ce s...