Văd la un canal TV de ştiri faptul că Traian Băsescu a susţinut un nepreţuit discurs despre strategiile companiilor private, în cadrul unei (ciudate) gale finale a Campionatului Mondial de Strategie şi Management. De parcă dintr-o experienţă de falimentare a flotei comerciale a României poate proveni înalta erudiţie care să-l califice pentru un discurs despre strategiile competitivităţii. Am ajuns cu toţii să minţim aşa cum bem apă şi cum respirăm, de la primul demnitar până la cel mai simplu ales local, să credem că avem voie să vorbim despre orice, să fim convinşi că este suficient să mestecăm cuvintele şi să epatăm cu neologismele, de parcă toţi ceilalţi, cei ce sunt doar cetăţeni, ar fi obligaţi să se facă zi de zi şi oră de oră că nu văd nici ei falsul.
Mi-a spus azi cineva despre piaţa certificatelor verzi, blocată prin anularea legislaţiei pe baza căreia operatorii din piaţa energiei regenerabile câştigau substanţial prin mecanismul certificatelor verzi. Nu mai contează principiile şi obiectivele pe care am declarat că le vom apăra, este forte uşor să renunţăm la toate angajamentele "verzi", de parcă toţi, până la ultimul dintre noi, am fi uitat brusc faptul că "linia verde" este o politică obligatorie în 2013.
Am amintit pe coloana faptelor bune, într-o anumită împrejurare, schimbarea legislaţiei şi aducerea TVA-ului la momentul încasării facturii de către contribuabilul persoană juridică, dar am primit un răspuns care m-a mirat: schimbarea de legislaţie a făcut foarte mult rău pentru că operează doar pentru societăţile cu cifră de afaceri de până la 2250 mii lei, ceea ce se traduce printr-o discriminare între societăţi şi, în plus, aduce obligaţii suplimentare societăţilor mici şi mijlocii. Care este explicaţia savantă pentru care se adoptă măsuri doar pe jumătate? Neatenţia? Uităm că peste 90% din societăţile care operează sunt IMM-uri, în aparenţă beneficiare ale noului sistem, în realitate dezavantajate de o măsură luată doar pe jumătate? Aceasta este întrebarea zilei pentru pătura mijlocie din cvasiamorfa societate românească, cei din micile socetăţi private pe care se susţine economia.
Iar la B1 e discutată Timişoara, cea occidentală, cea admirată, participantă la competiţia pentru Capitală Culturală Europeană, oraşul de graniţă spre occident, care la B1 este obiectul satirei şi mistourilor de talk-show pentru simplul motiv că primarul Robu insistă să mute un spital dintr-o cladire care a primit această funcţionalitate în sec. XVIII, pe vremea Imperiului Habsburgic, înaintea Budapestei şi Szegedului.
De parcă realitatea nu ar avea detalii, nuanţe fine care schimbă cu totul numele culorii finale, de parcă noi toţi ne-am fi asumat de când ne-am născut, pentru toată viaţa şi pentru fiecare zi, obligaţia de a vedea lumea doar în linii mari, generaliste, aşa cum se vede lumina zilei printr-un geam mat, aşa cum le convine să vadă celor care sunt incapabili de mai mult şi care cred că asta poate fi molipsitor.
Nicio soluţie realistă nu se conturează fără să asculţi cât mai multe voci şi cât mai multe părţi. Dacă te faci că nu contează dezbaterea şi că nu există alternative la ce vrei tu, atunci e sigur că ceilalţi vor ajunge să spună despre tine, mai devreme sau mai târziu, că nu mai ai de ce să contezi.
Comentarii