Democrația
Acelora care
intenționează să înțeleagă principiile cu ajutorul cărora s-a construit
democrația americană le stă la dispoziție manualul epic-descriptiv scris de Alexis
de Tocqueville în două volume, “Despre democrație în America”, rezultat
al unei călătorii făcute în America de vicontele francez (aproape de mijlocul
secolului XIX). Democrația americană, bazată pe o constituție adoptată în 1787,
azi cea mai veche constituție a unui stat federal, este o sumă de prevederi
constituționale fundamentale, de practici și reguli politice, de norme
electorale și acțiuni politice, având o puternică rădăcină liberală. De
remarcat primul Amendament al Constituției din seria celor douăzeci și șapte,
prin care se interzice Congresului să voteze
legi prin care să se instituie o religie oficială de stat sau prin care o
religie este preferată în locul alteia, să promulge legi prin care s-ar
împiedica libertatea religioasă, legi care să îngrădească libertatea presei,
legi care să se limiteze dreptul la adunare pașnică și la a trimite petiții
guvernului.
Semnificativ pentru procesul politic caracteristic
democrației americane este sistemul electoral prin care se alege conducerea
executivului federal, formată din președinte și vicepreședinte.
Americanii votează prin corespondență (înainte de ziua
votului) sau în persoană, în ziua de marți ce urmează după prima zi de luni din
noiembrie. Votul este indirect, dat de reguli federale cărora li se adaugă legi
statale, voturile cetățenilor grupându-se în cadrul Colegiilor electorale
(corespunzătoare celor două camera ale Congresului), rezultând un număr de 538
de electori ce aleg Președintele și Vicepreședintele. Principiul de desemnare a electorilor este
cel al “câștigătorului care ia totul” într-un stat, ceea ce înseamnă că acel
tandem de candidați la Președinte-Vicepreședinte care a câștigat la votul
popular își va adjudeca toți electorii acelui stat (fiecare stat are un număr
diferit de electori, format din doi electori corespunzând celor două colegii de
senatori și un număr de electori corespunzând numărului de colegii pentru
Camera Reprezentanților – camera inferioară a Congresului -). Cel mai mare
număr de electori îl are statul California, cu 55 de electori.
Președintele și Vicepreședintele sunt desemnați apoi de
către majoritatea electorilor, cu un prag minim necesar de 270 de electori,
întruniți în sesiunea oficială de desemnare din a doua zi de miercuri a lunii decembrie. Chiar dacă fiecare elector
are dreptul constituțional de a alege pe oricare dintre candidații
prezidențiali, cele mai multe state au impus legi dure de sancționare a electorilor care dau un vot invers față de voința majorității celor
care s-au exprimat prin votul popular din statul pe care îl reprezintă, vot prin
care au ajuns să fie desemnați drept electori.
Cum nu poate să fie totul perfect, sistemul electoral american permite
și situația limită în care votul popular de pe ansamblul Statelor Unite nu
coincide cu votul electorilor, rezultând cazul excepțiilor electorale, cea mai
recentă situație de acest gen înregistrându-se în anul
2000, când s-a decis prin votul electorilor victoria oficială a celui învins prin votul
popular. În alegerile din 2000, George W. Bush a luat 50,456,002 voturi
populare, față de Al Gore, care a luat 50,999,897 voturi populare, însă Bush a
câștigat oficial, obținând prin proces în instanță voturile electorilor din Florida, astfel că a totalizat în
final 271 de electori, față de minimul necesar de 270.
Justiția
Instituția simbol din sistemul de justiție american este curtea cu juri, acele grupuri de judecători populari formate din
cetățeni reprezentativi pentru comunitate, aduse în cadrul instanțelor pentru a
juca rolul deliberativ. Deși
funcționarea lor este deseori greoaie, ele asigură o judecată rațională și
independentă asupra probelor aduse în procese. La ele se referă și al șaselea
amendament al Constituției, în care se arată că acuzatul are dreptul la o
judecată public dată de un juriu al statului sau districtului unde s-a comis
fapta. Juriul este compus din 6 până la 12 jurați, aleși din comunitate pe baza
principiului fundamental al nediscriminării și asigurării imparțialității față
de acuzat, cetățenii având libertatea garantată de a renunța în mod expres la
exercitarea dreptului constituțional de jurat, atunci când condițiile o impun.
Rolul fundamental al Curții cu juri este de a decide, în baza probelor, care
este starea de fapt a cazului judecat și să delibereze dacă acuzatul este sau
nu vinovat.
Presa
Presa americană de opinie, comentariu și
actualitate (canale de știri și publicații premium, fără a considera aici
tabloidele și publicațiile de tip “magazin”) este grupată în funcție de
orientarea declarată pentru poziții de stânga sau de dreapta, o asumare ideologică
implicită a abordării redacționale a subiectelor, a autopercepției
comentatorilor, a publicului vizat. Dincolo de acest partizanat generic,
majoritatea jurnaliștilor americani sunt atenți și foarte grijulii cu imaginea
lor, nota de obiectivitate și independență fiind o condiție a carierei în presa
americană, notă care face referire la recursul permanent și curat la fapte
demonstrabile și opozabile oricând. Cele două tendințe, cea de divizare
ideologică asumată a canalelor mass-media și cea de afirmare a independenței și
imparțialității jurnaliștilor par a intra în conflict. Dar rolul social al
presei, cel de a se manifesta independent de puterile statului și pentru susținerea
intereselor cititorilor, clarifică chiar această aparentă situație
conflictuală, oamenii de presă americani fiind cei mai importanți apărători ai
drepturilor cetățenești, chiar dacă sunt uneori mai mult orientați spre teme de stânga
(vezi cazul perioadei anilor 2007-2008, atunci când ansamblul presei americane
a contribuit la legitimarea publică a candidaturii lui Barak Obama) sau spre
teme de dreapta (imediat după atentatul de la 11 noiembrie, ca reacție la
starea de urgență ce reclama intervenția dură a regimului republican).
Dincolo de orientarea grupurilor de presă
americane, ultimii ani au fost marcați de fenomenul “Huffpost.com”, o publicație
online creată la New York în anul 2005
ca un forum de opinie și dialog, deloc cantonată într-o zonă ideologică.
Principalul editor al publicației, cea care i-a dat și numele, AriannaHuffington, a startat proiectul acestei publicații pe conceptul de multiblog, o
platformă interactivă de opinie și blogging(cu comentarii, reacții, aprecieri, gratificații), o formulă nouă în piața new-media, o platformă a cărei
principală particularitate este dezvoltarea de comunitați de contributori (care
interacționează și cultivă subiectele și temele de actualitate). Dezvoltarea
proiectului a fost accelerată de simultana dezvoltare a social-media, mai ales
a rețelei facebook.com. Arianna Huffington a creat o legendă a libertății de
exprimare și dialog, susținută de noile tehnologii și de comunitatea liberă
online. Recenta sa carte, “Succesul redefinit” o arată
mai aproape decât ne-am aștepta de jurnalismul clasic și implicat , îmbogățit însă prin facilitățile tehnologiilor web2.0, chiar acest tip de excepționalism și
deschidere spre public (tipic americane) explicând succesul mondial pe care îl
are huffpost.com
Comentarii