Bubuiturile din spațiul public românesc, dintre care cele mai recente sunt Microsoft(gate) sau Intralot(eria) (ce stă să detoneze) sunt dovezi concrete ale interferării intereselor private în viața instituțiilor (ce se vor puternice). Iar intermediarii acestor interese sunt decidenții politici, plimbăreți de cash. Să nu ne facem că uităm, este evident că într-o piața concurențială, destul de bolnavă și roasă de viermele recesiunii, chiar și cele mai mari consolidate companii își urmăresc interesele și creșterea profitului prin orice mijloace posibile, chiar și prin coruperea decidenților, fie ei înalți funcționari publici ori aleși ai poporului. Deși asta se întâmplă în fiecare zi, chiar cu noi prin preajmă, noi, cei care delegăm puterea prin alegeri, nu aflăm nimic din tot ghemul de interese și practici de afaceri cu statul, sau aflăm de interesele bine susținute și alimentate prin contracte doar atunci când corupția este devoalată prin mari scandaluri. Atât de mari încât aproape că nu mai reușim să percepem ordinul de mărime al sumelor vehiculate sun formă de cash via offshore.
Circulă de ceva vreme o legendă urbană care vorbește despre faptul că blocarea adoptării unei legi a lobby-ului în Romania anului 2014 este o acțiune concertată și atent gândită, de o amploare ce s-a manifestat până la Buxelles. Mari concerne și grupuri financiare, bancare și de investiții au simțit că o lege a bobby-ului în România le va obliga să-și declare interesele și să facă publice măcar o parte din bugetele pe care le alocă în susținerea intereselor lor în relația cu instituțiile publice. Efectul produs de o lege prin care s-ar oficializa activitatea de lobby în România ar duce la o situație mult mai dezavantajoasă pentru acești actori privați – le-ar impune asumarea responsabilității publice pentru interesele pe care le apără prin lobby – dar ar fi o regulă nouă și corectă în raport cu interesele cetățenilor, ar duce la transparentizarea pieței și la limpezirea raporturilor dintre stat și mediul economic privat. O lege a lobbyului ne-ar arăta, spre exemplu, faptul că cea mai mare societate de producție și comerț din agricultură, cu interese evidente în tot ceaa ce reglementează puterea legislativă și ministerul de resort, își investește un buget considerabil în apărarea intereselor sale economice, își protejează businessul cât poate de bine de orice politici publice care i-ar putea afecta cifra de afaceri și profitul, iar pentru asta ar recunoaște că investește în lobby un procent din bugetul său anual.
Și? Păi povestea interesantă este că legea nu îi va permite să cumpere influență în mod legal prin lobby decât dacă este la zi cu plata impozitelor și taxelor către stat. Mai mult, prin funcționarea Registrului de Interese, cumpărarea legală de influență va arăta spre ce canale politice se orientează legal influența, astfel că vom avea o imagine clară despre cum se face lobby și despre modul cum reacționează public politicienii la influența legală. Adică vom avea cum să-i întrebăm pe cei cărora le delegăm puterea în ce mod și-au exercitat mandatul în numele nostru, cu cifre și fapte, nu apelănd la generalități și judecăți de valoare fără conținut. Îi vom întreba, spre exemplu, dacă introducerea unui articol de lege susținut prin lobby de cea mai mare societate comercială din agricultura românească ne-a adus și nouă, cetățenilor, beneficii, sau a favorizat doar creșterea profitului acelei societăți, mai ales ce câștig ne-a adus nouă în termeni cantitativi și demonstrabili.
Actuala majoritate parlamentară a încercat la începutul acestui an legiferarea activității de lobby. Mi-am adus aminte despre o întâmplare de acum douăzeci de ani, când am întrebat un deputat PDSR de Timiș dacă vede utilă o lege care să oficializeze activitatea de lobby. Nu-mi închipuiam atunci că răspunsul fără cuvinte pe care l-am primit, gestul prin care mi-a răspuns, acel dezinteres și plictis față de curiozitatea mea, au nevoie de douăzeci de ani pentru ca să se schimbe și să fie înlocuite prin acest proiect de lege, iar dacă cineva mi-ar fi spus atunci că în anul de grație 2014 va circula prin România o legendă urbană despre blocarea chiar la nivelul aerului tare din Bruxelles a acestei inițiative, cu tot respectul, l-aș fi considerat nebun.
Este obligatoriu însă de remarcat cum se tratează oficial la Bruxelles acest subiect, foarte corect și neinterpretabil (fapt care introduce un semn mare de întrebare despre cine își mai permite să facă în 2014 lobby anti-lobby):
“
La nivelul organismelor europene, Comisie, Parlament, se fac eforturi sustinute in directia transparentizarii procesului decizional de la toate nivelurile recunoscandu-se in acelasi timp importanta activitatii de lobby, “intrucat reprezentantii de interese detin un rol fundamental in dialogul deschis si pluralist care sta la baza unui sistem democratic, si reprezinta o importanta sursa de informatii pentru deputati in indeplinirea mandatului lor” (Rezolutia Parlamentului European din 8 mai 2008 privind dezvoltarea cadrului de reglementare a activitatilor reprezentantilor grupurilor de interese – persoane care desfasoara activitati de lobby – in institutiile europene (2007/2115(INI)). Potrivit aceluiasi Raport al Parlamentului European, se considera ca “este esential ca reprezentantii societatii civile sa aiba acces la institutiile UE si, in primul rand, la Parlament”.
In opinia Parlamentului European actiunile de lobby pot constitui o sursa extrem de importanta de informatii pentru toti decidentii politici astfel incat, oricare ar fi decizia acestora, decizie care le apartine in exclusivitate, ea trebuie sa fie una informata inclusiv din perspectiva oricarui interes in zona respectiva.
Institutiile europene considera esentiala crearea unui cadru care sa ofere transparenta acestor activitati: „Cetatenii se asteapta, pe buna dreptate, ca acest proces sa fie transparent, sa respecte legea si principiile etice, evitand presiunile excesive si accesul nelegitim si privilegiat la informatii si la factorii de luare a deciziilor.”(http://europa.eu/transparency-register/about-register/transparency-register/index_ro.htm)
Pentru a ameliora transparenta procesului decizional la nivel european, a fost creat un registru public pentru organizatiile si lucratorii independenti care se implica in elaborarea si punerea in aplicare a politicilor europene (Acordul dintre Parlamentul European si Comisia Europeana privind infiintarea unui Registru de transparenta). Scopul Registrului este sa ofere informatii cat mai complete despre organizatiile si lucratorii in cauza. Registrul este gestionat de Secretariatul comun al Registrului de transparenta si poate fi accesat pe internet.
”
Pentru cei interesați, proiectul în forma dată de deputatul PSD care l-a inițiat se află aici
Iar acestea sunt câteva referinte pentru subiect:
Comentarii