Remixul cuvintelor

După toate descoperirile şi redescoperirile ficţionale europene şi nordamericane, după ce aproape totul a fost scris în cuvintele şi sensurile literaturii, a venit timpul revoluţiei pentru cei mai străluciţi sudamericani, undeva după mijlocul secolului trecut. Scrisul lor este ajutat şi de miraculoasa limbă spaniolă, o adevărată stare de graţie lingvistică ce i-a inspirat şi i-a definit pe marii sudamericani.

Unul dintre ei, adevărat erou al cuvintelor, a avut inspiraţia să alcătuiască un compendiu despre douăzeci şi cinci de cărţi, alese cu grijă şi preţuire, le-a spus eseuri literare, le-a recitit în cuvintele lui, le-a aşezat într-o ordine şi le-a dat titlul de “Adevărul minciunilor”.

Este o carte în care nu trebuie să aştepţi ultimul cuvânt al ultimei pagini ca să-i găseşti rostul, pentru că ideea fiecăreia dintre cele douăzeci şi cinci de mari scrieri literare se găseşte în titlul capitolului. Mario Vargas Llosa nu este singurul sudamerican ce interpretează cu talent operele literaturii care i-au fost manuale şi l-au ghidat, dar el are curajul de a remixa cuvintele din aceste cărţi, de a le sintetiza în douăzeci şi cinci de (noi) titluri fabuloase, toate reunite cu mare atenţie între două cuvinte de pe copertă, atât de apropiate încât aproape se confundă, “Adevărul minciunilor”.

La capătul ultimei pagini din acest eroic îndreptar ficţional, tentaţia de a reciti titlurile este atât de mare, copleşitoare, pe cât este adevărul din minciunile cărţilor pe care Mario Vargas Llosa aproape că le schimbă. Marile cărţi sunt redenumite aşa cum sunt citite şi văzute în stil sudamerican:

“Moartea la Veneţia” devine “Chemarea abisului”

“Oameni din Dublin” devine “Dublinul lui Joyce”

“Manhattan transfer” devine “Capitala mulţimii şi a ruinei”

“Doamna Dalloway” devine “Viaţa intensă şi somptuasă a banalului”

 “Marele Gatsby” devine “Un castel în aer”

“Lupul de stepă” devine “Metamorfozele lupului de stepă”

“Sanctuar” devine “Sanctuarul răului”

“Minunata lume nouă” devine “Paradisul ca un coşmar”

“Tropicul cancerului” devine “Nihilistul fericit”

“Auto da fe” devine “Un coşmar realist”

“Puterea şi gloria” devine “Dreptul la speranţă”

“Străinul” devine “Străinul trebuie să moară”

“Frumoasa romană” devine “Prostituată, filosoafă şi sentimentală”

“La est de Eden” devine “Elogiul romanului prost”

“Eu nu sunt Stiller” devine “Poţi fi oare elveţian?”

“Lolita” devine “Lolita împlineşte treizeci de ani”

“Doctorul Jivago” devine “O flacără în vânt”

“Ghepardul” devine “Minciună princiară”

“Toba de tinichea” devine “Bătaia de tobă”

“Casa frumoaselor adormite” devine “Veghindu-le somnul, tremurând”

“Caietul auriu” devine “Caietul auriu al iluziilor pierdute”

“O zi din viaţa lui Ivan Denisovici” devine “Condamnaţi în paradis”

“Opiniile unei paiaţe” devine “Aranjamente cu cerul”

“Herzog” devine “Umanistul distrus”

“Parisul era o sărbătoare” devine “Sărbătoarea împărtăşită”

Câtă libertate avem acum să ne alegem titlul care ne place, în fiecare se află o parte din adevărul imaginaţiei.