Treceți la conținutul principal

Remixul cuvintelor

După toate descoperirile şi redescoperirile ficţionale europene şi nordamericane, după ce aproape totul a fost scris în cuvintele şi sensurile literaturii, a venit timpul revoluţiei pentru cei mai străluciţi sudamericani, undeva după mijlocul secolului trecut. Scrisul lor este ajutat şi de miraculoasa limbă spaniolă, o adevărată stare de graţie lingvistică ce i-a inspirat şi i-a definit pe marii sudamericani.

Unul dintre ei, adevărat erou al cuvintelor, a avut inspiraţia să alcătuiască un compendiu despre douăzeci şi cinci de cărţi, alese cu grijă şi preţuire, le-a spus eseuri literare, le-a recitit în cuvintele lui, le-a aşezat într-o ordine şi le-a dat titlul de “Adevărul minciunilor”.

Este o carte în care nu trebuie să aştepţi ultimul cuvânt al ultimei pagini ca să-i găseşti rostul, pentru că ideea fiecăreia dintre cele douăzeci şi cinci de mari scrieri literare se găseşte în titlul capitolului. Mario Vargas Llosa nu este singurul sudamerican ce interpretează cu talent operele literaturii care i-au fost manuale şi l-au ghidat, dar el are curajul de a remixa cuvintele din aceste cărţi, de a le sintetiza în douăzeci şi cinci de (noi) titluri fabuloase, toate reunite cu mare atenţie între două cuvinte de pe copertă, atât de apropiate încât aproape se confundă, “Adevărul minciunilor”.

La capătul ultimei pagini din acest eroic îndreptar ficţional, tentaţia de a reciti titlurile este atât de mare, copleşitoare, pe cât este adevărul din minciunile cărţilor pe care Mario Vargas Llosa aproape că le schimbă. Marile cărţi sunt redenumite aşa cum sunt citite şi văzute în stil sudamerican:

“Moartea la Veneţia” devine “Chemarea abisului
“Oameni din Dublin” devine “Dublinul lui Joyce
Manhattan transfer” devine “Capitala mulţimii şi a ruinei
“Doamna Dalloway” devine “Viaţa intensă şi somptuasă a banalului
 “Marele Gatsby” devine “Un castel în aer
“Lupul de stepă” devine “Metamorfozele lupului de stepă
“Sanctuar” devine “Sanctuarul răului
“Minunata lume nouă” devine “Paradisul ca un coşmar
“Tropicul cancerului” devine “Nihilistul fericit
“Auto da fe” devine “Un coşmar realist
“Puterea şi gloria” devine “Dreptul la speranţă
“Străinul” devine “Străinul trebuie să moară
“Frumoasa romană” devine “Prostituată, filosoafă şi sentimentală
“La est de Eden” devine “Elogiul romanului prost
“Eu nu sunt Stiller” devine “Poţi fi oare elveţian?
“Lolita” devine “Lolita împlineşte treizeci de ani
“Doctorul Jivago” devine “O flacără în vânt
“Ghepardul” devine “Minciună princiară
“Toba de tinichea” devine “Bătaia de tobă
“Casa frumoaselor adormite” devine “Veghindu-le somnul, tremurând
“Caietul auriu” devine “Caietul auriu al iluziilor pierdute
“O zi din viaţa lui Ivan Denisovici” devine “Condamnaţi în paradis
“Opiniile unei paiaţe” devine “Aranjamente cu cerul
“Herzog” devine “Umanistul distrus
“Parisul era o sărbătoare” devine “Sărbătoarea împărtăşită


Câtă libertate avem acum să ne alegem titlul care ne place, în fiecare se află o parte din adevărul imaginaţiei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

[CONVERSATIV] Numai pentru curioși: versiunile contraintuitive ale cotidianului, în interviurile lunii iulie

Îmi place întrebarea aceea prin care scriitorul este provocat de jurnalist să descrie în câteva cuvinte povestea din cel mai recent text de ficțiune pe care l-a publicat. Cred că e un test mai mult decât interesant pentru scriitorii pretențioși și creativi, pentru că îi obligă să condenseze la un rezumat de o frază libertatea unei povestiri de câteva sute de pagini. E ca și cum i s-ar cere autorului să formuleze instant un supratitlu de o propoziție pentru un text la care a lucrat o perioadă de luni sau ani de zile.   Acum, mergând pe firul ideii, un supratitlu poate fi de folos și atunci când deschide o fereastră a curiozității către răspunsurile dintr-un interviu. O să vă propun câteva astfel de supratitluri, ca introduceri la unele dintre cele mai interesante materiale jurnalistice pe care le-am găsit în revista presei de iulie: interviuri exclusive, pe teme de actualitate ori atemporale, versiuni contraintuitive ale cotidianului, dominat în aceaste luni de spectrul pandemi...

Orbecăiala Capitalei Europene a Culturii, ediția de Timișoara. Oamenii foarte talentați rămân ignorați, din cauza suprabirocratizării și festivismului

Un scandal neprevăzut și insolit, al unui plagiat așa-zis neintenționat, a devansat o  ședință de bilanț  a Asociației Timișoara - Capitală Europeană a Culturii. E vorba de un film de prezentare produs în condiții ciudate, prin „împrumutarea” fără consimțământul autorului a unui text. O eroare care e greu de justificat atfel decât în termenii unei grabe de a „scoate” ceva pe piață, de ochii lumii. E regretabil că TM 2021 se promovează cu  un text care nu-i aparține . Înainte de acest exemplu viu de inadecvare culturală, un alt protest , de data aceasta a celor din Unitatea artistică a Asociației TM2021, arăta că veștile bune despre pregătirea programului cultural pentru 2021 continuă să se lase așteptate nepermis de mult. Chiar și semnalul de alarmă tras de către unul dintre cunoscuții italieni stabiliți în Timișoara, Gianluca Testa, este mai mult decât simptomatic pentru neliniștile trezite în comunitatea timișoreană, în urma inadecvărilor repretate în proiectarea ...

[CONVERSATIV] O dată pe lună, 5 autori cu cărți noi, 7 întrebări despre subtextul cărților și autorii lor. Hiper-realitatea din care autorii își construiesc ficțiunile

De multe ori, avem supriza de a găsi acolo, în fereastra dialogală deschisă de inteviurile atipice, mai multe secrete despre viață decât în orice altă perspectivă și interpretare. Un interviu de top conține multă curiozitate, îndrăzneala de a transmite această curiozitate către intervievat, dar mai ales expresii interogative inspirate, prin care întrebările cer și obțin răspunsuri directe și revelatoare. Spre exemplu, LITERARY HUB publică lunar un serial de interviuri simultane cu 5 autori de cărți recent apărute, într-un montaj de 7 întrebări insolite, prin care este căutat subtextul noilor cărți și chiar explicații despre relația autorială dintre scriitor și textul său. Rezultatul vorbește de la sine, devine un izvor de interpretări și înțelesuri, unele mai profunde, despre sensul amplu al textelor, altele de detaliu, relative la nuanțe și micro-idei prinse în secvențe și paragrafe ale textelor. Oricum, indiferent de nivelul explicativ pe care se poziționează răspunsurile, din puter...