Excelentă analiza sociologului Vasile Dâncu, cum nu se poate mai demonstrativă pentru experiența în măsurarea de opinie și consultanța de campanie pe care acesta o are. Sigur merită citită repede, în diagonală, dacă timpul nu lasă loc de mai mult, dar merită și recitită. Mi-a reținut atenția (la a doua lectură) cel de-al șaptelea motiv pentru care un candidat poate pierde în turul doi: neglijarea segmentului de electori care vin doar în turul al doilea la vot și care, experiența o arată, pot să fie aproape de un milion în România. Greșeala de a nu-i lua în considerare este probabil foarte ușor de făcut, cu toate grijile alianțelor, zilelor scurte de campanie, bruiajului media și dezinformărilor.
Sigur merită și ei (electorii specifici de tur doi) un "Bună ziua" și chiar propuneri noi și noi teme, pentru că acești electori asta așteaptă. Alegătorii de tur doi sunt și foarte emoționali (pentru că "Pofta vine mâncând", ei reacționează la valul de energie pro-vot), dar se și auto-percep ca raționali, pentru că ei votează doar atunci când votul lor se dă în ziua când se decide totul. Pentru că auto-importanța cu care aceștia se creditează este mai mare decât a votanților "cuminți" de tur întâi, electorii specifici de tur doi au nevoie de atenție specială, de un discurs aparte, de o legătură ceva mai complexă și ceva mai intensă. Adică ei sunt oamenii de tip "Totul sau nimic".
Dar dincolo de acest al șaptelea motiv pentru o înfrângere în turul doi, nu se poate să nu atragă atenția și motivul cu numărul opt, neatenția candidatului pentru cei care nu l-au votat în primul tur. Pentru că în România opțiunile sunt destul de fluctuante. Iar motivul cu numărul nouă este tot atât de semnificativ, ba chiar și al zecelea, și al unsprezecelea, și tot așa. De la candidatul fricos, candidatul vânător grăbit, candidatul hapsân, până la candidatul non-lider, fiecare dintre cele paisprezece figuri de candidați pierzători arată tot atâtea greșeli majore de campanie. Bine le mai spune domnul sociolog!
Comentarii