Ediția Adevărul-live de azi de la ora 11 a adus în discuție modul în care va evolua reformarea partidelor din România ca urmare a votului anti-sistem din turul al doilea al prezidențialelor 2014. Invitații moderatorului au fost consultanții politici Dan Ionescu și Adi Zăbavă.
Răspunsurile invitaților pe tema discutată arată scepticism, sau, mai direct spus, în răspunsurile invitaților s-a văzut clar convingerea că partidele din România nu se vor reforma după votul anti-sistem din această lună. Și că încrederea oamenilor se va orienta strict doar către Klaus Iohannis, un om împotriva unui sistem(?). Mai mult, s-a mers și pe ipoteza că opoziția anti-sistem se va radicaliza și va fi împinsă de forța împrejurărilor spre extremism politic.
Doua lucruri rămân însă nelămurite:
Ce caracteristici are cetățeanul tipic care a votat anti-sistem?
Aici profilul nu este foarte simplu de făcut, pentru că trebuie să depășim prejudecata despre votantul anti-sistem "trezit" și influențat superficial doar de valul emoțional determinat de protestele din diaspora, cel care și-a adus aminte să voteze doar cu ocazia prezidențialelor. Ar fi necesare mai multe studii calitative despre votantul anti-sistem. E posibilă pe moment doar o trimitere către vârsta medie a celor anti-sistem, destul de coborâtă, situată probabil nu mult peste treizeci de ani, adică oameni care s-au educat în jurul anilor 2000, obișnuiți cu deciziile, impresiile, gesturile și atitudinile rapide și chiar instantanee, comunicând prin tehnologii de mare viteză, având așadar gesturi și reacții compatibile cu ceea ce se întâmplă peste tot în Europa. Sunt cetățeni ce se uită tot mai des spre modelul de viață european.
Ce înseamnă reformarea partidelor?
Modernizarea regulilor și înnoirea liderilor, pentru ca mediul politic chiar să fie eficient și să ne ajute în apropierea de standardele europene (fără să fie neimportant efortul de a investi în sute de kilometri de autostradă, va trebui totuși ca ținta noastră politică să fie creșterea economică, prima condiție a statutului european). De la clarificarea și transparentizarea sistemului de finanțare al partidelor, până la mecanismele prin care se generează soluțiile ce sunt propuse în campaniile electorale și sunt aplicate în guvernanța publică, deciziile reformatoare ale partidelor vor fi convingătoare mai ales dacă vor fi propuse de politicieni ce înțeleg modelul țărilor europene, model pe care îl caută inclusiv cei care fac parte din nemulțumiții anti-sistem de azi. Credibilitatea reformelor va fi cu atât mai mare cu cât ele vor fi susținute în prim-plan de noii politicieni, adepți ai modelului european.
Sistemul trebuie să le răspundă și celor anti-sistem.
Sistemul trebuie să le răspundă și celor anti-sistem.
Comentarii