Citind în această dimineață analiza lui Barbu Mateescu am avut din nou aceea stare destul de inconfortabilă de "hățiș al cifrelor brute mari", citind despre milioane și sute de mii de voturi exprimate în 2 noiembrie la turul întâi al prezidențialelor. Când lași la o parte scala procentuală de la 1 la 100 și iei în considerare doar cifrele absolute, nici procentele mici sau foarte mici nu mai sunt nesemnificative. Vreau să spun faptul că trebuie să fim realiști și să citim corect cifrele, ele arată, spre exemplu, relativa egalitate dintre rezultatele cumulate ale perechii Vadim-Funar și ale perechii Macovei-Udrea, rezultate situate în jurul a 750 de mii de voturi, împreună generând un milion și jumătate de voturi, ceea ce va face ca în turul doi voturile celor patru candidați de tur întâi să fie foarte disputate.
Iar voturile lor nu vor fi influențate atât de mult pe cât am fi tentați să credem de alianțele decise la București și de declarațiile de susținere pentru turul al doilea făcute de acești patru candidați.
La nivel național se estimează o prezență de tur doi de 10,5 milioane votanți, cu un milion mai mult decât în primul tur, din care sunt 3,5 milioane de voturi ce se dispută între cei doi finaliști, Victor Ponta având nevoie de 1,25 milioane pentru a câștiga (adăugate la 4 milioane de votanți care l-au ales în primul tur ), iar Klaus Iohannis având nevoie de 2,25 de milioane (adăugate la cele 3 milioane de votanți care l-au ales în primul tur).
În generarea comportamentelor de vot pentru turul doi vor conta factori structurali și factori de contingență, primii fiind foarte importanți (probabil că între 6 și 8 din 10 voturi sunt predictibile doar prin prisma acestor factori), între cei de contingență aflându-se și cei ai alianțelor de după turul întâi (explicând doar 2 până la 4 din 10 voturi). Vorbim aici de o listă foarte extinsă de factori culturali-economici-demografici, care pot să umple o listă lungă cu zeci de variabile, deosebit de importante, mult mai importante decât elementele de contingență ale campaniei de tur doi, cum ar fi comunicarea de campanie sau alianțele de tur doi. Această explicație stă la baza absenței unor mutații semnificative în comportamentul de vot estimat înainte de începerea campaniei electorale și cel înregistrat chiar la votul de la turul întâi. Campania nu a avut efecte semnificative, bazinele electorale ale principalilor candidați s-au manifestat la vot fără mari deteriorări, campania nu a influențat mai nimic pe ansamblul țării.
La Timișoara, deși estimările de turul întâi dădeau candidatul PSD pe primul loc, rezultatul votului a dus la detașarea candidatului ACL pe prima poziție, fapt explicabil, iarăși, tot pe bază de factori structurali, nu neapărat pe elemente dinamice de campanie. Prezenta neobișnuit de mare, cu peste 10% mai mare decât în 2009 și chiar asaltul de votanți înscriși pe listele suplimentare nu s-au datorat unei campanii de efect în Timișoara, perioada electorală fiind chiar anostă în plan local și total acoperită de vuietul mesajelor de ansamblu despre DNA și corupție.
Explicațiile structurale țin mai mult de elementele culturale și de grupare socială ale celor ce au votat în Timișoara, cum este, de exemplu, auto-percepția studenților ce caută să se integreze în imaginea de "timișorean", sau cum este factorul indicat de nivelul veniturilor și așteptările de viitor cu privire la ocupație și carieră (ceea ce distanțează foarte mult Timișoara față de restul județului). Votul în Timișoara a adus candidatului PSD cele mai multe voturi în cifră absolută față de toate alegerile prezidențiale de până acum, dar a dat celorlalți candidați o cifră însumată de trei ori mai mare, rezultat structural în Timișoara, dependent de mulțimea de factori ce descriu eterogenitatea comunității locale (de la diversitatea minorităților până la diversitatea opțiunilor culturale de timp liber).
Estimez că în Timișoara, la turul al doilea, doar 5 până la 6 din 10 votanți vor replica votul de tur unu, restul fiind votanți ai altor candidați din turul întâi plus non-votanți de prim tur, plus, eventual, fluctuanții candidaților finaliști. Timișul este unul dintre ultimele județe ale țării după polarizarea votului de prim tur (locul 25 din 38 după scorul cumulat al celor 12 candidați alții decât finaliștii, fără cele trei județe fief UDMR), ceea ce arată o pondere mare a segmentului de votanți de tur doi care își vor forma în următoarele zece zile opțiunea pentru unul dintre cei doi finaliști din 16 noiembrie.
Întrebarea este dacă în cel de-al doilea tur scorul va fi strâns sau dacă polarizarea va crește și câștigătorul va fi detașat în Timiș, o întrebare care vizează un număr estimativ de 330 până la 350 de mii de votanți în turul doi din total 616 mii populație cu drept de vot înscrisă pe listele permanente (la care se adaugă cca 25 de mii de studenți din Timișoara), față de cei 295 de mii care au votat în turul întâi în Timiș. De urmărit și dacă votanții înscriși pe liste suplimentare vor continua sa fie în aceeași pondere, de 15% din total voturi exprimate, parțial explicabilă în Timișoara prin prezența studenților și aproape inexplicabilă în afara Timișoarei.
Comentarii