Ca să nu fie discuții, spun de la început că-mi place mult mai mult la Cluj decât la București. Și nu despre "centrul vechi" vorbesc, ci despre oameni. Cunosc mulți timișoreni care abia așteaptă să ajungă la București, să se conecteze la dinamica și iureșul capitalei, acolo unde oamenii sunt pragmatici, economia se mișcă și banii se fac mai iute decât oriunde altundeva. Eu însă prefer felul direct al al clujenilor, oricum mai ușor de înțeles decât "ascunzișurile" dâmbovițene. Chestiune de gust. Prin urmare nu pot să spun că sunt altfel decât subiectiv când vine vorba de Cluj și Transilvania, dar sunt un subiectiv molcom, și eu precum sunt și oamenii cu rădăcini în partea asta de țară, cu siguranță prea puțin vizibili în capitală.
Șerban Nicolae, militant PSD cu state vechi, senator, a lansat ieri o scrisoare deschisă prin care promovează ideea că liderii mișcării interne social-democrate cunoscută sub numele de "Grupul de la Cluj" nu ar reprezenta oameni de stânga autentici, adresându-se social-democraților din Transilvania cu îndemnul de a-și căuta alți lideri, alții decât Ioan Rus, Vasile Dâncu și Ilie Sârbu. Problema domnului Nicolae se pare că pleacă de la rezultatele slabe înregistrate de PSD în județele Transilvaniei, dar și de la așa-zisa "rapacitate" după funcții a celor din grupul de la Cluj. Ca urmare, mesajul de la București către social-democrații transilvăneni este de a schimba liderii acestui binecunoscut grup politic intern al PSD .
Povestea cu scorurile slabe în alegeri ale organizațiilor PSD din Transilvania este discutabilă, o relativă clarificare venind și din oglinda dinamicii de vot între turul întâi și turul al doilea la prezidențialele 2014, pe care am tradus-o ieri într-o serie de date ale diferențelor în vot, cele care arată că în toată țara s-a ridicat un val pentru candidatul ACL în 16 noiembrie. Dacă această dinamică nu s-ar fi produs, probabil că rezultatul votului de duminică ar fi fost cu totul altul, iar în acest caz este de bănuit că și criticile acide pentru "Grupul de la Cluj" nu ar mai fi fost actuale. Dar am avut un vot puternic ostilizat împotriva politicii dâmbovițene, cea care a permis situația paradoxală în care mii de români plecați să lucreze în Europa au stat ore întregi la cozile din fața secțiilor de vot, fără să reușească să voteze până la ora 21. În acest context, mă întreb, cum ar fi fost posibil ca votul de duminică să fie altfel în județele transilvănene, căci tocmai despre distanța socială față de capitală este vorba și în dinamica votului din 16 noiembrie? Chiar ne puteam aștepta ca în județele din Transilvania să se înregistreze în 16 noiembrie cele mai mari scoruri pentru PSD? Dacă era firesc ca în aceste județe să luăm cele mai mari rezultate din țară, probabil ar fi fost firesc ca administrația, politica și economia din București să aibă alte valori, mai "molcome" - a se înțelege aici sensul de moderate, pașnice, blânde, liniștite, potolite, așa cum arată DEX-ul - ceea ce nu este cazul.
Cele două critici ale domnului senator Nicolae sunt discutabile. Dacă liderii grupului de la Cluj nu s-ar fi zbătut pentru funcții și demnități la București, după cum e cunoscut stilul de București, nimănui de la "centru" nu i-ar fi venit ideea de a se orienta și spre Cluj pentru structura de putere din capitală. Amnezie interesată, cum suntem obișnuiți. Iar despre rezultatele obținute în Transilvania la alegerile prezidențiale 2014 merită cu adevărat să vorbim, dar, printre altele, să începem cu proiectul propus de senatorul Șerban Nicolae și dezbătut pe larg de mass-media cu o lună înainte de scrutinul prezidențial, referitor la amendarea articolelor 276 şi 277 din Codul Penal, amendament care a fost zile întregi sub ținta presei ce a reclamat o nouă formă de punere a botniței peste libera exprimare jurnalistică. În acestă situație ponoasele au căzut pe factorii guvernamentali și mai ales pe Primul-ministru, care au fost nevoiți să scoată castanele fierbinți din foc. Domnul senator Nicolae a precizat doar că a fost greșit înțeles, așa cum probabil va face și acum, când atacă Grupul de la Cluj.
Doar două trimiteri despre Grupul de la Cluj, la care și bănățenii s-au afiliat. Domnul Ioan Rus, într-un stil molcom dar apăsat și cu credibilitatea venind din coerență și nu din recorduri de cuvinte debitate pe minut, a fost acel lider PSD care a susținut, în ziua imediat următoare turului întâi al prezidențialelor (luni 3 noiembrie), în prime-time-ul unei televiziuni de știri (aici se găsește înregistrarea emisiunii din 3 noiembrie 2014), că poate garanta personal despre mult-discutata Lege a grațierii și amnistiei că nu va fi susținută de PSD și Victor Ponta (de văzut de la minutul 48 al emisiunii). Distractiv a fost, câteva minute mai târziu, după ce emisiunea în care Ioan Rus a afirmat poziția PSD față de acest subiect, cum era criticat Ioan Rus (ca să nu spun direct cum era făcut) la emisiunea lui Gâdea.
Despre Vasile Dâncu vorbesc mulți de bine și de rău (cazul domnului Nicolae), semn că omul este important în arhitectura politică de centru-stânga. Dacă ar vorbi însă măcar tot atât de echilibrat precum reușește să fie chiar domnul Dâncu în analizele ce le produce, atunci, cu siguranță, dușmăniile s-ar estompa și percepțiile greșite s-ar mai izola. Așa cum poate fi citit și înțeles articolul pe care Vasile Dâncu l-a scris înainte cu o zi de turul al doilea al prezidențialelor, echilibrat, profund și molcom, musai în stil ardelenesc. Merită citit și acum, poate mai ales acum, după ce alegerile s-au încheiat.
Comentarii