Discuție între doi suporteri politici ai PNL, undeva la sat, în zona periurbană, vestul țării:
"- I-ai văzut pe cei de la PSD? S-a lăudat președintele lor că renunță la vechile obiceiuri, la mici și bere, uite-i că și de Sărbători tot asta fac.
- Dau și ei ceva, de mâncat și de băut, altceva nu știu.
- Și ce se mai laudă că au înțeles lecția și vor să facă politică în alt fel, se laudă într-una.
- Dă bine la televizor."
Discuție între doi suporteri politici ai PSD, din același sat, din zona periurbană, vestul țării:
"- Mergem astă seară la cămin, la ședință?.
- Obligatoriu, vin toți, iar după ședință face cinste șefu'.
- Avem sala mare de la cămin?
- Da, mi-a spus vicele. El ne-a semnat cererea pentru căminul cultural.
- Și ce mai zice vicele?
- Că la ei, la PNL, e motiv de sărbătoare și că o să organizeze un revelion pentru ai lor cum n-a mai fost. Că de acum ei o să conducă și o să facă politică adevărată, cică o să vedem de-acum politică serioasă, nu ca la noi, ședințe peste ședințe și în rest zero.
- Cine zice asta, vicele penelist?
- Da, el. Și că o să-i anunțe pe toți cum va fi la anul chiar la cheful de revelion. O să fie cinste mare la ei.
- Da, de mâncat și de băut, o să se adune tot satul, altceva nu știu să facă."
Sunt fragmente de dialog din realitate, din viața de zi cu zi a României la final de 2014. În același timp, un europarlamentar PSD, Victor Negrescu, alături de deputatul PSD Cosmin Necula, colegi în PES Activists România, propun "închiderea robinetelor de bani pentru partide". Adică un sistem transparent și strict limitat în finanțarea partidelor politice, interzicerea utilizării materialelor electorale costisitoare și a spațiului plătit în mass-media, în scopul de a evita pe viitor conflictele de interese dintre sursele private de finanțare și politicieni. Un pachet de măsuri care ne poate duce la ideea că ar fi posibilă politica și fără (mulți) bani.
Dincolo de eliminarea costurilor (foarte) mari presupuse de perioadele electorale, ar mai trebui să se întâmple și un miracol în politica de la "firul ierbii", acolo unde oferirea de pomeni este la ordinea zilei. De la fasolea cu cârnați, tradițională chiar și în unele orașe mari, până la sarmalele și răciturile date de primarul care se respectă la final de an, politica locală este condiționată de menghina șantajului mărunt, în care cei care aleg sunt obligați să zâmbească frumos și să mulțumească alesului sau șefului politic pentru că le dă "de mâncat și de băut".
Am avut ocazia de a participa la o sărbătoare locală, într-un mic sat austriac. O sărbătoare la care socialiștii austrieci erau organizatori, alături de o asociație de fermieri (detaliile le-am găsit pe un flyer). Sărbătoarea era găzduită în spațiul unei ferme, aflată pe un platou de deal. Ordine, curățenie, muzică, mâncare și băutură din plin, toate se legau bine, iar mulți dintre participanți veniseră în costumație tradițională, potrivită cu scena petrecerii. Oamenii primeau gratuit zâmbete și saluturi, chiar și câte o invitație la dans, dar în rest își cumpărau dacă se gândeau să bea și să mănânce, primeau bon fiscal, iar la plecare treceau prin magazinul de produse tradiționale ale manufacturii acelei ferme, unde mai cumpărau câte ceva pentru acasă (și iar primeau bon fiscal). Prețurile erau normale, pentru oameni cu venituri nu prea mari, majoritatea socialiști. Nici urmă de bunătăți date gratuit ca pomeni cu fum politic, nici de sticle luate la negru și servite mesenilor din partea șefului local. Se poate și așa, ține de obișnuință.
Comentarii