Când nu ai alte idei mai bune. Foarte serios! E singura concluzie.
Geoană (ne) ameninţă cu noul său partid doar pentru că a fost exclus, în pereche cu Vanghelie. Nici măcar nu vrea să facă un altfel de partid se stânga, îşi doreşte un nou PSD, spre care să vină oameni din vechiul (actualul) PSD. Nu a făcut nicio critică politică şi ideologică, a discutat critic doar despre persoane. A criticat rezultatele de la prezidenţiale, faptul că analiza acestor rezultate s-a lăsat aşteptată, însă nicio analiză proprie nu am auzit din partea domnului Geoană (nici chiar din partea domnului Vanghelie, culmea), ceva serios, critic, ideologic şi strategic. Oamenii sunt în pană de idei. Şi atunci s-au gândit să facă un partid.
Pe celălalt culoar politic, în extrema dreaptă, un independent, profund deontolog, din cauza căruia una dintre puterile statului a ajuns super-putere (ba chiar am impresia că Independenţa Sa visează chiar să transforme această putere a statului în singura putere reală), şi-a lansat o iniţiativă civică (numită, precum o linie de la metrou, M10) prin care urmăreşte de la început consolidarea unei structuri organizaţionale şi teritoriale pentru ca să-şi lanseze un nou partid. Fără să-şi pună prea multe întrebări despre cum funcţionează în realitate un partid, crezând probabil că exemplul campaniei on-line pe care a purtat-o pentru prezidenţielele 2014 este suficient pentru ca să inspire un nou partid, doamna Macovei este, probabil, prizoniera unei echipe de campanie on-line care i-a fost alături în noiembrie 2014, echipă care nu a reuşit să treacă mai departe de decalogul justiţiar din campania prezidenţială (M10 - Preşedinte, cu peronul pe extrema dreaptă). Se pare că şi în acest caz, în lipsa altor idei politice interesante, singura propunere cu care echipa doamnei Macovei a considerat că va rupe gura târgului la începutul acestui an este înfiinţarea unui partid (cu nume de independent, postmdernist - nu-i aşa?).
Ieşirea dintr-o dispută politică internă şi fructificarea oportunităţii de a înregimenta o echipă de tineri, l-a determinat pe domnul Ghiţă să anunţe formarea unui nou partid (dacă are importanţă pentru cineva - de stânga - fără să fim siguri că pentru domnul Ghiţă ar conta prea mult). Fostul vicepreşedinte PSD cu on-line-ul s-a certat cu domnul Vanghelie, a făcut aluzii şi a trimis salve de critici către domnul Iliescu, a vorbit despre tineri şi, hopa, cu voie de la stăpânire, s-a salvat de situaţiile acestea insuportabile anunţând că va face partidul de stânga al tinerilor (fără să precizeze dacă e vorba despre tineri care au sau nu au contracte cu statul şi fără să fie atent la cine sunt şi cum vorbesc tinerii cu opţiuni mai de stânga în România). În lipsă de idei, dar cu conflicte de răzbunat şi bani de cheltuit, omul cu cele mai mari contracte pe zona IT&C din România şi-a propus crearea unui nou partid, o idee deja veche, după cum se vede, ajunsă pe mâinile celui care a ajuns milionar înainte de 30 de ani (de stânga, asta-i esenţial să nu uităm).
Un alt personaj public cu vizibilitate (mai ales în Bucureşti), ne lasă să înţelegem că nu are altă idee mai bună decât să se ia la trântă cu sistemul, să adune toate forţele anti-sistem pe care le poate mobiliza, să-şi ridice deasupra capului Independenţa şi să dea cu ea de pământ. Domnul Nicuşor Dan a anunţat că urmează să-şi arunce Independenţa în braţele unei întregi mulţimi de oameni, organizate şi disciplinate, numite partid. Uneori nici măcar independenţa nu poate opri pana de idei.
Dacă am avea răbdare şi destul timp, am găsi şi alte propuneri, anunţuri, chemări şi proclamaţii despre noi partide ce foarte curând se vor înfiinţa. Plictiseala unui asemenea efort nu se merită însă, pentru că, aşa cum am văzut în cazurile amintite, aceşti domni şi aceste doamne, viitori fondatori de noi partide, nu au idei politice pe care să le lanseze şi să le discute public, înlocuindu-le cu anunţuri electrizante despre noile lor organizaţii politice şi galactice.
În loc să ne consume timpul cu planuri politice de termen lung (dar fără niciun orizont), aceşti domni şi doamne ar face mult mai bine să-şi pună la bătaie experienţa politică indiscutabilă şi să caute idei politice de rezistenţă. Să lucreze şi să caute idei cât mai concrete despre problemele reale ale sistemului politic (cum se face că în cea mai săracă ţară din UE se dau cele mai mari "ţepe" şi se fac cele mai scumpe autostrăzi - atunci când se fac -?), ale regiunilor (în ce regiune din UE se mai întâmplă ca două-trei zone alăturate, formând o regiune - cum sunt judeţele de la noi - să nu îşi facă master-planuri comune pentru atragerea de finanţări şi pentru dezvoltare?) şi ale oraşelor şi satelor ţării (în ce ţară UE se mai întâmplă să existe localităţi în care nu se pot strânge contribuţii nici măcar pentru ca să se plătească iluminatul public, care au însă aparat birocratic al primarului şi consiliu local, localităţi ale căror cheltuieli publice sunt practic acoperite din bugetele altor localităţi şi comunitaţi?).
Aceşti domni şi aceste doamne, viitori fondatori de noi partide, se ascund în spatele unor denumiri noi şi cred ei că vor reuşi păcăleala, în speranţa că nu se va abate şi asupra lor blestemul situării în coada clasamentului de încredere (aşa cum orice barometru de opinie o arată, partidele şi politicienii fiind creditaţi cu cele mai mici cote de încredere). În loc să caute să-şi explice motivele pentru care încrederea merge spre cele mai mici cote pentru toate instituţiile politice de la noi, în loc să realizeze că singurul lucru important pe care-l poate face un politician este să intre în istorie (prin mici ori medii ori chiar prin mari realizări, în beneficiul celor ce aleg), aceşti domni şi doamne nu au alte idei practice şi concrete decât aceea de a-şi înfiinţa partide (care se vor ceva mai noi, dar pentru zvonul ăsta nu bagă nimeni mâna-n foc).
Comentarii