Treceți la conținutul principal

Preț corect. Calcul greșit.

Leg azi un subiect despre care am mai scris (aici), zilele trecute, printr-o trimitere directă la administrația locală. Și reiau, mai întâi, o afirmație ce se potrivește perfect: "Să pretinzi că vrei democraţie şi să eviţi cele mai apăsătoare probleme ale societăţii nu mai poate funcţiona ca strategie decît pentru universitari plictisiţi, politicieni îmbuibaţi sau europenişti stipendiaţi gras." - o afirmație care făcea referire la contextul național, pe care însă o propun aplicată contextului local, din Timișoara.


Într-o intervenție publică pe care a avut-o azi, primarul Timișoarei se arată pe deplin mulțumit de un materialul jurnalistic în care se "... prezintă corect şi netrunchiat problema metroului din Timişoara. Felicitări şi mulţumiri, inclusiv jurnaliştilor care mi-au pus întrebările". Este vorba de un scurt interviu video pe tema propunerii aduse în discuție la începutul acestui an, cu privire la construirea în Timișoara a unei linii de metrou.

Cu toată reținerea și cu tot echilibrul posibil, nu pot să găsesc în această intervenție publică decât o manieră propagandistică de acaparare (egocentrică) a agendei publice și a atenției contribuabililor, cu un subiect pe care presa locală l-a tratat în ultimele zile ca pe un episod SF. Prețul corect pentru lucrările de construcție a liniei de metrou este estimat chiar până la un miliard de euro. Am impresia că lansarea unei astfel de teme, în context local, pe realitățile de azi, nu are cum să-i păcălească pe timișoreni, mi-e imposibil să cred asta. Utilizarea publică a unui subiect de acest tip, cu explicația că cineva tot trebuie să înceapă să se gândească și să planifice construcția metroului în Timișoara (chiar dacă realizarea lui va începe peste câțiva zeci/sute de ani), ei bine, asta e propagandă curată. Adică un pic de adevăr, inundat într-o mare de mistificare, amestecate cu frenezie și curaj de singura voce autorizată și singurul deținător al adevărului (lui). 

Pe calculul pragmatic (pe care oamenii ce nu sunt naivi chiar l-au aflat) care spune că mai bine îți propui foarte multe (și te lauzi toată ziua cu asta), ca să știe lumea că intențiile pe care le ai sunt foarte bune și generoase, iar la bilanț, indiferent de câte merite reale ai strâns, te scoți prin victimizare (oh, dar vai, toți mi-au fost împotrivă pentru că eu sunt singurul bun și drept, cinstit și dedicat), pe acest calcul pot să te vezi câștigător, dând vina pe alții pentru toate nerealizările, pentru că, nu-i așa, doar din cauza lor nu s-a făcut tot binele pe care l-ai dorit (metroul, de exemplu).

Un calcul greșit ce pleacă de la un preț estimat corect (vis-a-vis de costul metroului), pe banii timișorenilor însă. Orice candidat la primărie pentru alegerile din 2016 poate exploata această derivă profundă a actualului șef al executivului, nu are decât să vorbească cu oamenii, să-i întrebe dacă se lasă păcăliți de această propagandă, construită, pe zi ce trece, în termeni tot mai bombastici și extravaganți (probabil împrumutați din lumile șeicilor).

Are în acest moment opoziția din administrația Timișoarei o voce care să comunice public eficient și să readucă speranța de normalitate și bună guvernare în Timișoara? Parcă nu se prea aude, atât cât ar fi nevoie. Dacă această voce se va profila în 2015, însemnă că se vor realiza premisele pentru ca din 2016 să se schimbe mentalitățile în guvernarea locală, să ne modernizăm și să refacem solidaritatea comunității locale, pentru ca Timișoara să progreseze. Pentru că pe banii publici ai timișorenilor nu ne vom mai permite să pierdem timpul și să asistăm la arii, vocalize și victimizări ce ascund, de fapt, un calcul greșit și simplist. 



[ Din 2015 sunt prezent şi pe noua pagină oficială  Facebook ]




(sursa foto: Academia Cațavencu)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

[CONVERSATIV] Numai pentru curioși: versiunile contraintuitive ale cotidianului, în interviurile lunii iulie

Îmi place întrebarea aceea prin care scriitorul este provocat de jurnalist să descrie în câteva cuvinte povestea din cel mai recent text de ficțiune pe care l-a publicat. Cred că e un test mai mult decât interesant pentru scriitorii pretențioși și creativi, pentru că îi obligă să condenseze la un rezumat de o frază libertatea unei povestiri de câteva sute de pagini. E ca și cum i s-ar cere autorului să formuleze instant un supratitlu de o propoziție pentru un text la care a lucrat o perioadă de luni sau ani de zile.   Acum, mergând pe firul ideii, un supratitlu poate fi de folos și atunci când deschide o fereastră a curiozității către răspunsurile dintr-un interviu. O să vă propun câteva astfel de supratitluri, ca introduceri la unele dintre cele mai interesante materiale jurnalistice pe care le-am găsit în revista presei de iulie: interviuri exclusive, pe teme de actualitate ori atemporale, versiuni contraintuitive ale cotidianului, dominat în aceaste luni de spectrul pandemi...

[CONVERSATIV] O dată pe lună, 5 autori cu cărți noi, 7 întrebări despre subtextul cărților și autorii lor. Hiper-realitatea din care autorii își construiesc ficțiunile

De multe ori, avem supriza de a găsi acolo, în fereastra dialogală deschisă de inteviurile atipice, mai multe secrete despre viață decât în orice altă perspectivă și interpretare. Un interviu de top conține multă curiozitate, îndrăzneala de a transmite această curiozitate către intervievat, dar mai ales expresii interogative inspirate, prin care întrebările cer și obțin răspunsuri directe și revelatoare. Spre exemplu, LITERARY HUB publică lunar un serial de interviuri simultane cu 5 autori de cărți recent apărute, într-un montaj de 7 întrebări insolite, prin care este căutat subtextul noilor cărți și chiar explicații despre relația autorială dintre scriitor și textul său. Rezultatul vorbește de la sine, devine un izvor de interpretări și înțelesuri, unele mai profunde, despre sensul amplu al textelor, altele de detaliu, relative la nuanțe și micro-idei prinse în secvențe și paragrafe ale textelor. Oricum, indiferent de nivelul explicativ pe care se poziționează răspunsurile, din puter...

Câteva observații diagonale, la două zile după turul întâi al prezidențialelor 2019

O hartă interactivă intersantă, cu rezultatele alegerilor din turul întâi al alegerilor prezidențiale din 10 noiembrie 2019,  se află pe  hotnews.ro Foarte mulți comentatori au afirmat că surpriza acestor alegeri este neintrarea în turul al doilea a lui Dan Barna. Reamintesc că spuneam, încă de la finalul lui august, că dacă scena urma să rămână tot așa cum se arăta, Barna nu prea își găsea șanse să intre în turul al doilea. Mulți comentatori au încercat să explice cât mai rațional rezultatul foarte slab al lui Barna, unele dintre cele mai bune comentarii fiind făcute de Sorin Cucerai , Mircea Kivu , Moise Guran , Barbu Mateescu , Dan Tăpălagă , Alex Livadaru , Ion Cristoiu , Vasile Dâncu , Dan Jurcan , Cristian Pîrvulescu , Daniel David . Cu toții au comentarii pătrunzătoare. Am așa o impresie că analiștii au luat-o mult înaintea politicienilor, sunt mult mai buni decât jocurile de rol de pe scena politică. Totuși, acești analiști au etalat, în cvas...