Un recent avertisment dat de Bruxelles României se transformă într-o adevărată palmă dată României. Nu mai contează rezultatele economice obţinute în ultimii trei ani, nu mai contează bunele rezultate pe mecanismul MCV, nu mai contează faptul că am reuşit să creştem semnificativ rata de absorţie a fondurilor europene. Singurul lucru care contează este faptul că recenta decizie a Guvernului de la Bucureşti de a nu mai prelungi acordul de împrumut cu FMI a dat fiori reci Troicii (FMI, BM şi CE) şi a sugerat la Bruxelles o posibilă independenţă strategică a României în contextul unei tot mai frustrate încăpăţânări a Europei de a menţine politicile de austeritate.
În recentul său articol referitor la acest subiect, profesorul Nicolae Ţăran întreabă retoric, justificat, foarte corect:
"... decizia CE de a monitoriza România conform PDM nu este nici legală și nici legitimă. Mai mult, Pierre Moscovici, comisarul care a mediatizat această decizie, nici măcar nu s-a obosit să inventeze un pretext cât de cât plauzibil pentru a motiva includerea României în PDM. Cu o lipsă de scrupule specifică, Pierre Moscovici a justificat această decizie abuzivă prin faptul că România a suspendat de facto acordul de asistență financiară cu FMI, BM și CE. Foarte interesant, nu ? Adoptând conduita unui stăpân care se răstește la un servitor, Pierre Moscovici îi avertizează pe români că și-au luat nasul la purtare deoarece nu mai vor să continue „colaborarea” cu FMI, BM și CE. Dar oare de ce ar trebui să renunțe românii la suveranitatea lor economico-fiscală și să accepte sine die aberanta strategie de amputare nejustificată a cheltuielilor bugetare și de creștere ineficientă a fiscalității impusă de FMI, de BM și de CE în perioada 2009-2012 ? Pentru că așa vor birocrații de la Bruxelles ?"
Iar faptul că ne situăm în imediata vecinătate a conflictelor ruso-ucrainiene nu ne avantajează deloc în acest context, la prima vedere. Se poate interpreta că o renunţare la politicile de austeritate impuse României de troica FMI-BM-CE va duce doar în direcţia unei incontrolabile dezechilibrări economice a României, astfel încât spaţiul nostru se va dovedi mai permeabil pentru importul de conflicte din nord. Este o interpretare absurdă. Politicile de austeritate aplicate în România între 2008-2012 nu ne-au ferit de instabilitate guvernamentală şi manifestaţii de stradă (să nu uităm începutul lui 2012...), fiind dublate de un fenomen nemaiîntâlnit de corupţie generalizată la nivel de estabilishment politic din Bucureşti, a cărui ramificaţii probabil că vor duce spre cele mai interesante nume - organizaţii - consecinţe, vom vedea ce ne aduce acest an. Austeritatea aplicată de dreapta în România a însemnat un lung şir de hoţii de nivel internaţional. După venirea Guvernului Ponta s-au mai rupt din lanţurile de corupţie, cel mai bun exemplu fiind stoparea radicală a despăgubirilor ANRP şi trecerea la o nouă etapă în evaluarea şi reforma procesului extrem de complicat de despăgubiri referitoare la dosarele de retrocedări. Economia a repornit, chiar dacă numărul de angajaţi din România rămâne o foarte mare problemă (de urmărit o statistică esenţială asupra celor 100 de indicatori despre România, unde se contextualizează foarte bine rata mică de angajare pe care o întregistrăm naţional, de 32%).
Stabilitatea economică din 2013 şi 2014 confirmă rezultatele politicilor acestui guvern. Iar de curând chiar a intrat în dezbatere publică un proiect de cod fiscal considerat reformator şi chiar unic în istoria ultimilor 25 de ani. Poate că toate aceste argumente concrete explică teama Troicii pentru ca România să nu-şi afirme o voce mult mai independentă şi puternică în corul UE, după ce stânga politică, se vede tot mai clar, recuperează din întârzieri şi se modernizează fără teamă în plină dezbatere europeană, aşa cum vedem prin exemplele Greciei, Spaniei, Germaniei. Alături de aceste cazuri se aliniază mai de curând şi România, ţară situată pe locul 9 din 28 state UE ca mărime a populaţiei, ţară ce începe să fie un actor din ce în ce mai puţin neglijabil, cu o strategie guvernamentală profilată în direcţia fructificării avantajelor diferenţiale pe care le avem în contextele geo-strategice ale acestui început de 2015. Deranjează cumva toate acestea?
Comentarii