Suntem în plin război.
În plan intern, ţara trăieşte dezamăgirea stingerii ultimei speranţe în clasa politică, după ce se scrie şi se comentează peste tot în mass-media despre multe milioane de euroi tranzitate la negru între diverşi brokeri de putere din politica dâmboviţeană.
În plan extern, se scrie pe şleau despre avertismente ale generalilor americani ce vorbesc public despre pregătirile de război ale Rusiei.
Doar în plan local stăm bine, căci aici avem parte zilnic de câte o ghiduşie voioasă şi nevinovată, plină de dedicare faţă de oraş şi de oamenii săi, oferită cu seninătate de administraţia Robu, spre satisfacţia fiecărui timişorean. Şi tot în plan local, copreşedintele PNL Dan Popa, vechiul purtător de siglă în portocaliu, încearcă din răsputeri să-i ţină isonul performantului Robu.
Cei doi oameni publici (ai preşedintelui), co-preşedinţii PNL din Timiş, au latura lor umană, amuzantă, ridicolă deopotrivă.
În interviul dat de co-preşedintele PNL Timiş, Dan Popa, acesta susţine că Nicolae Robu este un primar "mult prea performant" (vezi min 28:05 în interviul amintit). De tot hazul şi de mare misto! E adevărat, lasă o urmă de dubiu atunci când îl vede ca fiind un primar cam ciudat. E şi mai adevărat că lasă deschisă o întreagă fereastră pentru dezbateri când spune că mai trebuie să şi închidă şantiere în oraş, după ce ne vorbeşte despre sute de proiecte şi subiecte. Iar despre metrou, domnul co-preşedinte Popa nu a comentat niciun cuvânt (ba chiar mi s-a părut că zâmbeşte pe sub mustaţă).
Însă nu contează prea mult aprecierile co-preşedintelui Popa, domnul Robu ştie prea bine că este performant. Ştie de toate, domnul Robu. Ştie, mai ales, că are viziune, clamează viziunea, organizează totul în viaţa oraşului şi a primăriei. Este one-man-show. Din păcate pentru noi toţi. Din păcate pentru Timişoara.
Am spus-o şi în 2014 şi în 2013, prima clarificare a PSD în Timiş trebuie să plece de la recunoaşterea greşelii, erorii majore din 2012, atunci când a propus în judeţul Timiş o pereche de candidaţi ai USL pentru preşedinţia Consiliului Judeţean şi pentru Primăria Timişoara. Oamenii i-au votat şi le-au dat valul de susţinere politică, iar co-preşedinţii USL din Timiş de atunci, Titu Bojin şi Nicolae Robu, au devenit Preşedinte al Consiliului Judeţean, respectiv Primar al Timişoarei. Din păcate pentru noi toţi. Din păcate pentru Timiş şi Timişoara.
Măcar în 2015 ar trebui să ne cerem scuze celor care au votat USL si să încercăm să facem în alt fel politica.
Sunt timişorean, am trăit toată viaţa în Timişoara, iar alegerea mea din 2012 mă deranjează acum şi mă dezavantajează azi, în 2015, când primarul ales pe lista USL în Timişoara este un om cu o mare viziune despre administraţie, atât de mare încât a ajuns să fie singurul vizionar al oraşului pe care îl conduce, iar preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, ales pe lista USL, este în centrul unui lung şir de discuţii publice, care nu fac deloc bine, nimănui.
În aceste zile se discută proiectul de buget propus de executivul din Primăria Timişoara pentru 2015, un buget croit pe calapodul purtării obişnuite a administraţiei Robu. Este o simplă culegere de proiecte din toate domeniile, fără priorităţi şi fără nicio dezbatere şi prioritizare. Dacă se pot propune alocări de milioane pentru o echipă de fotbal fantomă (când baschet-ul, handbal-ul şi rugby-ul sunt sporturile Timişoarei în 2015), dacă se inventează scene iluminate pe Bega tot cu bugete de milioane (când protecţia mediului este în criză în Timişoara), dacă se aruncă milioane în dreapta şi în stânga pentru diverse studii şi proiecte, şantiere de propagandă şi lucrări făcute cu firme mai mult sau mai puţin prietene (când oraşului îi lipseşte o maternitate şi un spital de copii la standarde europene), dacă suntem încă într-o logică de propagandă atunci când susţinem, de ochii lumii şi fără să luptam cu adevărat, şansa noastră de a câştiga în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, într-adevăr avem nevoie de viziune, dar de una cu adevărat nouă şi echilibrată. De o viziune reală, a unei administraţii care îşi doreşte pentru oraş ceea ce-şi doresc şi cetăţenii ei: modernizare, transformare, europenizare, civilizaţie, transparenţă, solidaritate socială, integrare a celor dezavantajaţi, viaţă vie culturală şi viaţă publică în dialog. Nu în gălăgia monologului administraţiei actuale.
Sunt convins că mulţi îşi doresc altceva decât această administraţie, "mult prea performantă" şi "vizionară". Începând cu viceprimarul Diaconu, în capul căruia se sparg toate gafele produse de cel "mult prea performant" şi "vizionar". Continuând cu mulţi dintre funcţionarii din Primăria Timişoara, majoritatea dintre aceştia dorindu-şi deja de mai multă vreme să se termine perioada asta de haos şi degringoladă din instituţie, când singura minte luminată este cea de la cabinetul unu. Mai apoi, ştiu chiar şi câţiva consilieri locali din grupul vechiului PNL, şi chiar din a vechiului PDL, care nu înţeleg ce caută ei alături de o astfel de administraţie, ba chiar îi invidiază pe colegii mei din opoziţia consiliului local. Mai sunt şi redactorii acreditaţi oficial şi neoficial pe lângă primărie, cei care au tresăriri de spaimă atunci când dau peste cate-o fază de cult al personalităţii (ştim al cui), sau se tăvălesc de râs când apar insulele de Palmişoara prin oraş. Mai sunt şi mulţi alţii, oameni de partid, oameni de Politehnică sau de Universitate, funcţionari din alte instituţii, care prin specificul ocupaţiei sau funcţiei sunt nevoiţi să ajugă orbiţi de strălucirea celui "mult prea performant" şi "vizionar". Suntem cu toţii asaltaţi zilnic, de la funcţionar din primărie la profesor universitar, ori de la consilier local la vechi membru de consiliu consultativ de cartier, suntem condamnaţi să trăim în această lume (im)perfectă, unică şi definitivă, lumea celui "mult prea performant" şi "vizionar".
Un exemplu? Aşa cum povesteam cu domnul consilier local Radu Ţoancă (prezent la Bruxelles în delegaţia celui "mult prea performant" şi "vizionar"), săptămâna trecută s-a desfăşurat un eveniment de promovare în capitala europeană, eveniment care avea iniţial scopul de a susţine efortul de candidatură realizat de oraşul nostru pentru a câştiga titlul de Capitală Culturală Europeană pentru 2021. Delegaţia ce a desfăşurat deplasarea la Bruxelles a fost condusă de cel "mult prea performant" şi "vizionar", alături de care au fost invitaţi mai mulţi reprezentanţi de presă, universitari, consilieri locali sau personali, oameni de cultură. Delegaţia a fost întâmpinată şi găzduită la Parlamentul European de domnul europarlamentar Buşoi. Obligaţia de a asigura o prezentare neutră şi coerentă a candidaturii oraşului nostru la Bruxelles a fost cu totul neglijată de cel "mult prea performant" şi "vizionar", care a preferat să transforme evenimentul într-un tur de voie liberal al capitalei europene, într-o vâjâială propagandistică prin Bruxelles, adică într-o excursie dedicată promovării la export a celui "mult prea performant" şi "vizionar", el, liberalul. În aceeaşi idee a venit şi reacţia timişoreanului Ştefan Popa Popa's, categorică şi clară.
După acelaşi tipar de înţelegere (a lumii şi administraţiei) s-a propus şi proiectul de buget public al Timişoarei pentru 2015. O listă neprioritizată de sute de proiecte, haotic semănate în paginile proiectului de hotărâre, după chipul şi asemănarea celui "mult prea performant" şi "vizionar", că merge şi aşa. Poate-poate nu se prinde nimeni şi nici nu vede nimeni mai departe de pojghiţa subţire de propagandă, sub care se ascunde pripa şi superficialitatea. Sau, dacă cineva se prinde de prăpădul de bani şi de aruncarea cu milioanele din acest buget, atunci sigur vina poate fi aruncată pe funcţionarii leneşi şi rău intenţionaţi, pe consilierii locali ce exersează atacuri politice, pe miticii din guvern, care au ce au cu Timisoara, pe directorii de regii care nu ţin cu echipa, pe toţi comentatorii din oraş ce nu stau în banca lor, şi chiar şi pe chibiţii din Piaţa Operei, cei care nu au altceva de făcut decât să bârfească despre hoţiile firmelor ce au contracte la Primărie, ba de întreţinere a parcurilor, ba de asfaltare a drumurilor, ba pentru aducerea artiştilor internaţionali pe scenele oraşului, ba de reparare a şcolilor şi gradiniţelor, ba pentru derularea şantierelor din zonele centrale, ba chiar pentru mii de studii şi proiecte, toate atât de răuvoitor comentate de chibiţii din Piaţa Operei încât aproape că ar fi mai bine să se mute acvariul la loc (la schimb, evident, ca să se mai cheltuie din bugetul oraşului multe milioane, iar privatul ce a deţinut acel vestit acvariu din centru să fie singurul om din Timişoara care să-l admire sincer şi să-i fie recunoscător celui "mult prea performant" şi "vizionar").
Am înfrânt! Welcome 2015!
(Sursa fotografiei de exceptie: opiniatimisoarei.ro)
Comentarii