Schimbul de generații

Mi-a povestit un prieten, acum ceva vreme, o întâmplare reală, dar parcă desprinsă dintr-o culegere de studii sociale asupra percepțiilor. Îmi spunea că a avut prilejul să însoțească o echipă de vizitatori ai Timișoarei, veniți dintr-o țară est-europeană pentru ca să prospecteze realizarea unui plan greu de realizat, dar fun. După câteva discuții și vizite locale, oamenii au sesizat că se simte peste tot în Timișoara o anume stagnare, suspendare în timp, fenomen ce l-au trăit și ei, acum 10-15 ani. Nu este vorba nici de anul de fabricație al majorității mașinilor, ori tramvaielor, și nici despre aspectul blocurilor sau parcurilor. E vorba de oameni. Și nu e vorba de oameni în general. E vorba de cei care au roluri cheie în comunitate. E vorba de acei oameni care, poate indiferent de vârstă, aplică tipare vechi de gândire și acțiune, specifice primilor ani de tranziție, sau chiar perioadelor de și mai demult. Observația echivalează cu faptul că schimbul de generații încă se lasă așteptat, în simbolica socială a Timișoarei, în gesturi, gusturi, alegeri și comportamente.

Modelele comportamentale sociale sunt clasificate pe grupe sociale în funcție de apartenența categoriilor de vârste la o generație sau alta. Cele mai noi tendințe în analiza socială vorbesc despre generația X (cei care sunt născuți între anii 60 și 80, , care azi au între 35 și 55 de ani) și generația Y (cei născuți între anii 80 și 2000, care azi au între 15 și 35 de ani). Sunt cele două generații cheie pentru orice societate, cel mai dinamice din societate. Între cele două generații se joacă întotdeauna viteza de adaptare a societății, negocierea valorilor, prioritățile viitorului.

Vasile Dâncu vorbește despre Generația X a României ca despre o generație înfrântă. Nu mă regăsesc prea mult în această generalizare (excepția nu infirmă însă regula), dar recunosc în descrierea pe care o face sociologul clujean multe trăsături ale celor care fac parte din această generație, care deține acum cele mai multe poziții cheie în mediul politic, administrativ și economic românesc (datele sociologice sunt pe larg prezentate aici). Dincolo de scriitura lui Vasile Dâncu, ofertantă cu cititorul și vie, ideile sunt sintetice și puternice, de esență:

"Generația X este ultima generație de idealiști. Au crezut în libertate și au crezut în ideea frumoasă că libertatea se câștigă chiar prin sacrificiul vieții. Au câștigat războiul de stradă cu dictatura, dar au pierdut pacea. Erau prea tineri la Revoluție, iar când s-au maturizat, era prea târziu, generația care a preluat puterea în 1990 reușise să realize chiar și tranziția generațională cu rude, servitori, oameni din clanuri și grupuri de interese. Unii dintre cei din generația X au reușit să ajungă în structurile de putere de varf, dar au fost controlați de cei din spate, o generație care se prelungea la putere prin ei. Am avut trei premieri, în ultima vreme, dar niciunul dintre ei nu a venit ca exponent al generației lui, ci ca un instrument de continuitate al celor care l-au împins spre putere.

Încă mai cred că viabilitatea unei societăți și a unui sistem politic se măsoară prin locul pe care generația adultă îl asigură tineretului în structura socială. Când tinerii și cei tocmai ieșiți din această vârstă sunt mai mult spectatori, atunci acea societate se condamnă singură la stagnare și regres.

Generația X s-a maturizat social în vremuri tulburi si principala ei limită este faptul că nu a articulat strategii de colaborare, ci mai ales strategii de competiție. Cei din generația X au încercat să se adapteze la noua societate, fără a căuta solidaritatea de generație, ci mai mult prin competitivitate, individualism sau luptă pentru supraviețuire. Nu a vorbit niciodată despre ea înseși ca generație. Da, acesta este adevărul, destul de șocant, de trist. Nimeni nu a pronunțat cuvântul generație, nimeni nu a chemat la unire sau la definirea unui minim mesaj. Nimeni nu a ridicat un steag, nimeni nu a căutat să articuleze un mic program. Regula a fost mai degrabă lupta, distrugerea celorlalți, prieteni sau dușmani, colegi de partid sau adversari. Totul în numele unui interes mărunt și al unui egoism care va crește și care deja se vede ca cinism la generația următoare. Adică ce i-a lipsit generației X? Două lucruri: conștiința unei generații și niște lideri de generație care să fi răzbit singuri, prin competiție și solidaritate de generație, nu lideri numiți sau fabricați în laboratoare"

Foarte adevărat, atunci când tinerii și cei tocmai ieșiți din această vârstă sunt mai mult spectatori, atunci societatea stagnează sau regresează. O formă aplicată a acestei observații teoretice era și în cuvintele vizitatorilor din povestea cu care am început, care vorbea despre încă nerealizatul schimb de generații ce se observă peste tot în Timișoara. 

Politica este un sistem în care modelele comportamentale se schimbă foarte greu, poate unul dintre sistemele cele mai rezistente la schimbare. Indiferent de vârstă, politicienii mai noi sau mai vechi aplică, indiferent de context, modele comportamentale verificate și de multe ori chiar învechite, deși este mai mult decât clar la ce nivel de impopularitate au ajuns azi la noi. Schimbul de generații este mai mult decât necesar, dar el nu se va realiza fără noi mesaje, fără noi programe, și, mai ales, fără lideri care să adere și chiar să reprezinte ideile Generației Y, lideri care să conteze și să arate viziune.

La finalul scurtei povestiri a prietenului meu am zâmbit, cu privirea cam pierdută. Și cu încredere însă pentru ce vom face de acum încolo, cei din generația mai nouă a politicii din Timișoara, indiferent de vârstă.

(foto credit: eyeinthesky.ro)