Comunicarea este vizuală, prin excelenţă. Mai ales în politică, comunicarea vizuală este determinantă, face diferenţa, în orice competiţie.
Alegerile interne din PSD Timişoara pot aduce o schimbare utilă în registrul comunicării nonverbale, marcând, prin formatul de organizare a scenei alegerilor, un start bine punctat pentru noul leadership social-democrat.
Pentru social-democraţi este semnificativă chiar distanţa fizică faţă de oameni, în scenele adunărilor şi mitingurilor publice pe care le organizează. Sunt exemplificative pentru asemenea scene fotografiile selectate în acest comentariu, din adunări publice ale SPD (Germania) şi Syriza (Grecia). Prin apropierea de public, prin gruparea oamenilor în acelaşi plan fizic, prin naturaleţea ţinutelor şi gesturilor politicienilor, prin maniera în care reacţionează militanţii, prin tot acest ansamblu uman în mişcare se transmit cel mai bine valorile stângii, solidaritatea, demnitatea şi nediscriminarea.
Vechiul format, în care liderii sunt sus, mult deasupra militanţilor, la un prezidiu montat pe o scenă formală a unei case de cultură ori săli de teatru, este un format numai bun pentru o şedinţă rigidă şi formală (de multe ori politicienii de dreapta îl preferă). Da, acest format poate să fie funcţional şi pentru unii politicieni mai "experimentaţi" ai stângii, dar e evidentă impresia decalajului dintre rigiditatea unei astfel de scene şi energia tinerilor, când vedem tot mai mulţi tineri ce vin în rândul din faţă al social-democraţilor.
Social-democraţii vin mai aproape de participanţii la adunările publice şi pentru că sunt obişnuiţi să meargă la multe întâlniri directe cu alegătorii, să mergă mult în teren şi să fie înconjuraţi de oameni obişnuiţi, care îşi spun bucuriile şi necazurile pe care le au.
Cu un mic pupitru de suport pentru paharul de apă şi pentru hârtiile vorbitorului, eventual şi cu microfon fix. Şi atât, restul este spaţiu deschis între vorbitor şi participanţii la conferinţă. Este un spaţiu ce pune în valoare fiecare gest al vorbitorului şi permite adresarea facilă a întrebărilor din public. Plus că îl ajută pe vorbitor să se afle faţă în fată cu participanţii, ca să sublinieze importanţa subiectelor dezbătute.
O astfel de scenă nu-l mai poate "ascunde" pe politician în spatele mesei de la prezidiu, de pe înălţimea unei scene, şi nici pe participanţi în spatele luminilor reflectoarelor. Mai mult decât atât, o scenă participativă îl atenţionează pe politician, mai mult decât orice altceva, că vorbele goale şi impunătoare, ţinuta scorţoasă şi tonul grav nu îi pot păcăli pe participanţi, că ei aşteaptă să audă ce spune politicianul despre problemele reale, cele pe care militanţii le află zi de zi de la oameni şi pe care liderii pot uneori să le uite.
O scenă deschisă a conferinţei de alegeri va semnaliza public, mai ales în Timişoara, curentul nou din PSD şi interesul pentru problemele oamenilor. Vorbind din mijlocul participanţilor, tinerii din prima linie a PSD vor puncta exact acolo unde e mai mare nevoie de ei, vorbindu-le militanţilor despre cum văd ei viitorul oraşului, cu atuurile şi cu problemele sale. Vor vorbi despre dezorganizarea din Primăria Timişoara, de absenţa unei viziuni de dezvoltare a oraşului, de absolutul dezinteres al administraţiei Robu faţă de problemele sociale ale oraşului, de absenţa parteneriatelor dintre administraţie şi parteneri sociali locali pentru gestionarea cazurilor şi problemelor sociale (deşi sunt destui parteneri sociali pregătiţi să intervină). Vor vorbi despre gravele probleme de mediu şi despre amatorismul administraţiei în soluţionarea lor. Despre "varza" culturală finanţată de administraţia Robu, lăsând experţii să se exprime doar în paginile unei strategii culturale ce devine, este evident, literă moartă pe hârtie. Despre absenţa oricărei politici pentru IMM-uri, un sector economic încă slab dezvoltat în Timişoara. Despre marile probleme ale traficului din oraş şi ale transportului în comun. Şi despre prea desele suspiciuni de aruncare a banilor publici pe ferestră, în diverse direcţii absurde, cel puţin pentru oamenii care măsoară comparativ Timişoara cu Bucureştiul, Clujul sau Aradul. Dar şi despre ce va trebui să facă neapărat următorul primar ca să pregătească oraşul pentru anul 2021, an în care oraşul va primi cel puţin un milion de vizitatori, în calitate de capitală culturală europeană. Mai presus de toate, pentru realizarea unui astfel de obiectiv important, cel de dotare şi modernizare completă a oraşului pentru 2021, viitorul primar va trebui să fie un excelent comunicator şi mediator în raport cu actorii importanţi ai comunităţii, să ştie cum se planifică profesionist etapele de dezbatere şi audiere publică, cum se stimulează implicarea comunităţii în atingerea obiectivelor publice, va trebui să fie, într-un cuvânt, foarte natural şi apropiat oamenilor, deschis şi energic. Nu rigid şi oportunist, nici autist şi egocentric.
Noua echipă de la PSD Timişoara îşi va asuma generarea valului pentru schimbarea administraţiei în 2016, dar nu oricum, ci mai ales prin modul în care se va situa în comunitate. Pentru că situarea în comunitate este cheia viitorului şi pentru că valorile stângii sunt valori ale comunităţii, valori cu care vom câştiga Timişoara la alegerile locale de peste un an. Noua echipă de la PSD Timişoara va arăta foarte tânără prin vârsta celor din echipă, dar şi prin energia lor, o energie specială ce vine din înţelegerea faptului că este timpul să avem grijă de timişoreni, punând pe primul loc între priorităţi dezvoltarea sistemului şcolar al oraşului, investiţiile în cultură şi dezvoltarea serviciilor publice medicale şi sociale.
Comentarii