Această tendință de ascundere a amatorismului politic din partidele românești în spatele construcțiilor tehnocratice (dar nedemocratice, ce să-i faci...) și a interesului național și strategic se vede în foarte multe exemple ale prezentului, exemple prin care înaintăm zi de zi spre practici nedemocratice la nivelul cel mai înalt de decizie din România: acțiunile procurorilor ce dau derive importante împotriva Parlamentului și a Curții Constituționale, acțiunile Curții de Conturi cu vădite tentative de îngrădire ale drepturilor aleșilor locali, chiar pozițiile publice ale Băncii Naționale și Președinției ce subminează până și autoritatea Guvernului.
Aș face o mențiune specială pentru situația în care se află sute de consilii locale / consilii județene din România ce sunt frecvent "terorizate" de mega-specialiștii Curții de Conturi, tehnocrați ce nu răspund și nu sunt evaluați de nimeni pentru desele tendințe abuzive de a găsi în activitatea aleșilor locali doar motive de incriminare. De parcă aleșii locali ar trebui să stea de veghe precum polițaii pentru menținerea legalității actelor administrative, când, de fapt, consilierii locali și județeni nu au altă menire în afara aceleia de a judeca oportunitatea măsurilor și propunerilor administrative și de a decide pentru sau împotriva adoptării acestora. Nu se știe cine sunt acești mega-specialiști de la Curtea de Conturi, dar ei reușesc să inhibe până la amorțire totală voința a sute de primari / viceprimari / consilieri locali și județeni ce se simt atacați personal de rapoartele cu tendințe abuzive ale Curții de Conturi, rapoarte în care se găsesc trimiteri la hotărâri de consilii considerate incorecte (deși Legea Administrației Locale nu prevede niciunde rolul Curții de Conturi în judecarea legalității sau incorectitudinii sociale a hotărârilor luate). Sigur, explicația pentru subminarea democrației locale prin tendințele abuzive ale Curții de Conturi pleacă tot de la calitatea politicienilor, cei care nu se simt destul de vrednici ca să se ia la trântă (în sens figurat) cu tehnocrația Curții de Conturi, simțindu-se prea complexați de desele exemple de parvenitism și corupție cu care clasa politică actuală defilează, lăsând astfel loc în dezbaterea publică noii ideologii a tehnocrației "virgine și neprihănite".
Probabil că sunt puțini politicienii din prima linie (de pe scena județeană sau de pe cea națională) care s-ar simți în stare azi să combată de la egal la egal cu "floarea cea vestită" a tehnocrației din instituții precum DNA, Curtea de Conturi, BNR, ASF, șa. Asta pentru că politicienii sunt, totuși, oameni cu simțul realității ce își dau seama că nu sunt în stare să urmărească decât mici sau mari interese egoiste, destul de îndepărtate de interesele comunităților. Dacă politicienii de primă linie ar reuși să se preocupe cu adevărat și de interesele publice, atunci probabil că ar avea și mai multă vână în temperarea avântului tehnocrației, indiferentă la controlul puterilor în stat și vădit antidemocratică (nu cu mult diferită de cea din întreaga Europă).
Dar cum să-și revină politicienii români? Am pus această întrebare și am cerut posibile soluții unor universitari de specializare socio-umană, poate-poate vin ideile cele bune. Fără nicio excepție, răspunsurile lor au atacat nu atât ce fac azi partidele și politicienii de marcă (pentru că, nu-i așa, își vad de micile sau marile lor interese egoiste), ci au subliniat ce nu fac.
În rezumat, politicienii diferitelor partide ar deveni respectați şi ar contribui substanțial la consolidarea democratică dacă ar avea tăria să dubleze preocuparea pentru micile sau marile lor interese private și cu preocuparea pentru interesul public. Pe scurt, să-și vadă de rolul lor în democrație, nu doar să invoce democrația. Am primit câteva trimiteri practice (și poate chiar interesante) la măsuri concrete și linii de dezbatere ce ar aduce partidele și politicienii spre așteptările comunităților:
- Partidele opoziției (parlamentare - PNL - sau neparlamentare) ar fi normal să-și nominalizeze o nouă garnitură de politicieni alternativi, înaintea unui an electoral, pentru ca cetățenii să vadă în exemple concrete determinarea lor de a produce schimbări pentru modernizare. Se pare, din păcate, că vor propune tot "oamenii vechiului regim" pentru viitorul an electoral, adică o vechitură de garnitură reîncălzită. Tot aceste partide, apropiate popularilor europeni, ar avea ca obligație de prim rang să intre în cele mai serioase dezbateri cu Comisia Europeană pentru un transfer de know-how în administrarea finanțărilor europene, un mare potențial încă neexploatat suficient. Și tot de la partidele opoziției ar fi de așteptat o poziție nouă și lămuritoare cu privire la funcționarea regimului republican de la noi, pentru că suntem de prea mulți ani o republică prezidențială ce funcționează ilicit, când legile arată că ar trebui să fim republică parlamentară. De la partidul care a dat actualul președinte ar trebui să vină această lămurire, nu de la altcineva.
- Partidele arcului guvernamental: PSD ar merita să-și vadă de valorile pe care le-a asumat dintotdeauna și pe care uneori le-a uitat, cam de prea multe ori. Se ridică permanent întrebarea despre cât pot să fie de demni politicienii social-democrați sau chiar cât pot să fie de solidari cu oamenii dezavantajați și aflați în segmentul celor loviți de pauperitate severă, când chiar și un copil își dă seama despre cum trăiesc unii dintre ei într-o adâncă patimă a parvenirii / procopsirii, care dau uneori în forme grave de dispreț precum trufia averii și epatarea prin opulență. Mai multă modestie și mai mult echilibru ar echivala cu oxigenarea sângelui social-democrat. Apropierea de sindicate nu ar face rău, dimpotrivă. Plus asumarea unui program strategic de modernizare a infrastructurii țării în paralel cu unul de finanțare echitabilă a educației și sănătății. Program care trebuie însă comunicat corect, nu cu limbaj populist-demagogic. Aceste câteva măsuri și mutări simple sunt așteptate de multă vreme de la social-democrați, mai noi sau mai vechi. Pentru UNPR și ALDE nu sunt foarte multe de spus. Se pare că trebuie să treacă de etapa de partide balama și să se maturizeze prin înlocuirea sloganelor șablonate gen "interes național" și "interesele guvernării" cu ceva mult mai concret și important: asumarea unui discurs critic și a unor propuneri practice și avantajoase pentru România pe relația Bruxelles - București, căci azi trăim într-o cumplită manipulare și ignoranță cu privire la ce dăm și ce câștigăm ca țară din apartenența la UE. Discurs pe care partidele noi și mici îl pot exersa cel mai bine pentru că nu poartă balastul implicării în acordurile negociate până acum între București și Bruxelles.
- Partidele minorităților ar fi foarte bine să utilizeze exercițiul relației majoritate-minoritate pentru ca să explice și la București, dar și la Bruxelles, că o țară săracă într-o Europă bogată nu ajută nici majoritarii și nici minoritarii, toți au de pierdut, mai ales în contextul crizei de la granițele României, cu Ucraina și Moldova aflate practic în plină reorganizare teritorială. Și să solicite măsuri active pentru dezvoltare și securizare socială, poate chiar pentru dezvoltare culturală, căci reprezentanții minorităților știu foarte bine că bogăția culturală este un ingredient ce nu lipsește în nicio zonă a Europei dezvoltate.
Mai sunt și alte idei, avem idei. Politicieni avem?
Comentarii