"România este probabil singura țară din Europa Centrală și de Est unde nu veți găsi în mediul politic partide extremiste, naționaliste care ar putea avea reacții imprevizibile în ceea ce privește deciziile politice sau în politicile economice. Este o țară stabilă din punct de vedere politic, este o țară predictibilă în ceea privește politica bugetară și legislativă."
O minciună prea puţin hazlie ce ascunde tristul adevăr al României de azi: multe manifestări politice de extremă dreaptă. Un exemplu evident îl vedem chiar în aceste zile în derivele Mişcării Populare, partid orientat făţiş de Băsescu pe direcţia naţionalismului ce păzeşte ţara de pericolul imigranţilor, cu intenţia vădită de a cataliza în 2016 buimăceala electoratului orbit de de aşa-zisele pericole străine ce pândesc ţărişoara.
Dacă era nevoie de încă o dovadă a miopismului politic îmbibat într-o falsă identitate a patriotului naţional, chiar în perioada vizitei premierului la Paris, la Bucureşti avea loc primul Congres al Partidului România Unită, expresie a unei ideologii ultra-patriotarde şi cvasi-creştine, de inspiraţie naţional-democrată, preluând din ideile interbelice ale lui Nicolae Iorga. De unde se vede foarte clar cam pe unde se situează acest PRU nou-dar-vechi, amintind de vremurile extremiste interbelice, cu tot cu Patrula lui Vlad Ţepeş, grupare para-militară ce vine ca o cireaşă pe tortul pietrificatei doctrine de extrema-dreaptă. Asta ne mai lipsea pentru ca să fim cu adevărat verzi şi să ne sincronizăm cu Jobbik-ul maghiar, să nu se facă doar ungurii de râs, să ne scoatem şi noi în faţă, ţanţoşi, recolta noastră de extremişti.
Comentarii