În această lună se votează bugetele publice anuale ale administraţiilor locale.
La Consiliul Judeţean Timiş, aşa cum ne aşteptam, proiectul
de buget a fost publicat în surdină, în 6 martie, pe site-ul instituţiei, fără
multe eforturi de promovare şi dezbatere, cu o ţintă de adoptare în viitorul
plen din 20 martie.
Presa a reacţionat sporadic. Deşi, e adevărat, nici
executivul din CJT nu a susţinut public modul în care a proiectat acest buget,
cu argumente şi cu mai multe materiale de prezentare. Simplul argument al
evoluţiei sumelor alocate în comparaţie cu execuţia de anul trecut nu este
nicidecum o justificare suficientă pentru opţiunile prevăzute în proiect. Plus
că, deocamdată, nu s-a anunţat nicio dezbatere publică pe acest subiect.
Din nou, proiectul prevede bani foarte puţini pentru
finanţarea proiectelor culturale (din totalul de aproape 105 de milioane de
euro al bugetului 2017), dar foarte mulţi pentru cheltuieli de personal, culte,
transporturi. Cheltuielile pentru domeniul sănătăţii cresc vertiginos, faţă de
anul trecut, dar merg mai ales către Spitalul Judeţean (fieful CJT). O
întrebare simplă cu privire la bugetul pentru sănătate: cum se face că CJ Timiş
nu sprijină în niciun fel investiţia de la Noul Spital de Copii? Nu a trecut
prea multă vreme de când a fost începută investiţia de acolo, fără să avem un
orizont de timp pentru finalizare? Sau nu e prioritar pentru cei care conduc
CJT să implice bugetul în investiţia de la Spitalul Louis Ţurcanu.
Când citeşti că pentru transporturi se alocă în Timiş 81 de
milioane lei, bani publici, iar pentru cultură doar 5,8 milioane lei, realizezi
motivul pentru care cultura este mai mult o opţiune individuală aici. Am uitat,
brusc, de faptul că Timişoara a câştigat nominalizarea la titlul de Capitală
Culturală Europeană 2021? Exita o aşteptare legitimă pentru ca proiectul de
finanţare publică a iniţiativelor culturale să crească de zece ori, începând cu
acest an. Comparaţi doar aceste sume, judecaţi: cheltuieli de personal de 169
milioane lei, iar pentru cultură doar 5,8 milioane.
La Primăria Timişoara se lucrează intens pentru proiectul de
buget. Însă fără niciun draft de propunere, în care comunitatea să-şi
regăsească interesele. O să vină explicaţii despre faptul că nu se poate
propune un proiect de buget public pentru Timişoara înainte ca să fie aprobat
bugetul CJ Timiş. Explicaţii pe care nu le mai ia nimeni în serios. Când toată
lumea vorbeşte de nevoia de implicare a comunităţii pentru configurarea celor
mai bune opţiuni strategice ale viitorului oraşului, mai ales pentru 2021,
executivul primăriei ocoleşte cea mai simplă cale de a ţine interesul treaz,
aceea de a organiza dezbateri publice, de a chema societatea civilă şi mediile
profesionale la audieri şi iniţiative. Pur şi simplu nu-i pasă nimănui de
faptul că subiectul alocării banilor publici oferă cel mai bun prilej pentru a
obţine mobilizarea.
Nu doar la Primăria Timişoara lipseşte cu desăvârşire o
minimă planificare şi organizare strategică pentru consultarea comunităţii în
privinţa priorităţilor în cheltuirea şi investirea banilor publici ai oraşului.
Este uzual ca în plenul CL Timişoara să se voteaze, lună de lună, alocări de
cote de combustibil pentru diverse maşini ale direcţiilor din primărie, sau că
se aprobă indicatori tehnici urbanistici de detaliu, impuşi de lege. Dar aceste
măsuri atrag un interes public aproape de zero. În schimb, despre alocarea
bugetului Timişoarei, unul dintre cele mai mari din ţară (aproape 280 de
milioane de euro), ni se vor servi vechile explicaţii despre criza de timp ce
împiedică planificarea unei perioade de consultări rezonabile. Comunitatea nu
este chemată la Primăria Timişoara pentru dezbateri aplicate pe bugetul
oraşului. Cel mult de formă, se va organiza un simulacru de dezbatere, unde o
să fie câţiva reprezentanţi de instituţii interesate în finanţările publice
asigurate prin bugetul oraşului, o pseudo-dezbatere, ca în fiecare an. Sloganul
sub care Primăria Timişoara îşi adoptă bugetul an de an este dintre cele mai
binecunoscute: Merge şi aşa!
Subiectul dezbaterilor publice aplicate asupra bugetelor
locale ale comunităţilor mai mici din judeţ, de la Lugoj şi până la Beba Veche,
aproape că nu există pe agenda publică. Aleşii locali nu au obişnuinţa de a
face un efort, la început de an, să grupeze opţiunile cetăţenilor pentru
proiectele ce ar trebui susţinute cu banii comunităţii, în anul care începe. E
uimitoare confuzia generalizată ce se face între propunerea electorală a unui
candidat de primar ce câştigă alegerile locale şi proiectul de buget anual al
localităţii, cu tot cu listă de investiţii. Mai ales primarii se (pre)fac că
uită despre dezbaterile publice de dinaintea adoptării bugetului anual al
localităţii, lăsând de înţeles că promisiunile lor din campania electorală ţin
loc de priorităţi de investiţii. Ei bine, nu-i aproape deloc aşa, legea spune
că dezbaterea publică a bugetului local este obligatorie, iar spiritul legii
indică imperativul de a considera în construcţia proiectului de buget şi
solicitările exprimate în mediul public, nu doar rapoartele tehnice ale
aparatului primarului.
Articol publicat în ediţia print din 16 maritie 2017 a săptămânalului Banatul Azi
[sursa foto: radiotimisoara.ro]
Comentarii